Speciile invazive reprezintă o ameninţare subestimată, potrivit unui raport inedit

Foarte adaptabile, aceste animale sau aceste plante, introduse în natură intenţionat sau neintenţionat de către om, proliferează, depăşesc sau chiar elimină speciile indigene, mergând până în punctul în care provoacă dispariţia completă a unora dintre ele şi generează efecte multiple, ce rămân adeseori nedescoperite până când este deja prea târziu, scrie Agerpres.

Speciile invazive sunt unul dintre „factorii direcţi ai scăderii biodiversităţii la scară mondială”, alături de schimbările climatice şi poluare, reamintesc experţii de la IPBES, un grup internaţional de experţi reuniţi sub egida ONU.

Noul raport, pregătit de 86 de experţi internaţionali din 49 de ţări, are la bază peste 130.000 de studii de referinţă, sintetizate timp de patru ani, cu un cost total de peste 1,5 milioane de dolari, potrivit Agerpres.

Raportul va fi publicat la câte luni după Acordul Kunming-Montreal, prin care comunitatea internaţională şi-a stabilit obiectivul de a reduce cu 50% rata de introducere în natură a speciilor exotice invadatoare până în 2030.

„Fenomenul este încă puţin cunoscut şi până de curând, cu excepţia câtorva oameni de ştiinţă, genera puţină atenţie. Este însă o problemă majoră, atât pe plan ecologic, cât şi sanitar şi chiar economic”, a subliniat Christophe Diagne, cercetător la Institutul de cercetări asupra dezvoltării (IRD) din oraşul francez Montpellier.

Extincţii şi miliarde

Instalându-se durabil în noi teritorii, aceste specii „vor schimba mediul local, producând consecinţe care nu sunt încă măsurate la început, dar care pot duce la dispariţia unor specii native”, a explicat specialistul francez.

Exemplele sunt numeroase, de la pasărea Dodo din Insula Mauritius, dispărută din cauza animalelor prădătoare aduse de colonişti (şobolani, pisici, câini), la racul american, un prădător redutabil în râurile franceze, şi până la aparent inofensivul bondar european, care este pe cale să îl distrugă pe omologul său chilian întrucât aduce cu sine un parazit devastator, scrie Agerpres.

Un studiu publicat în 2021 în Global Change Biology arăta că 14% din „diversitatea funcţională” (habitat şi masă) a mamiferelor este ameninţată de invazii biologice şi că 27% dintre păsări, deosebit de vulnerabile, ar putea să dispară în următorii 50 de ani.

Pentru sănătatea umană, impactul poate fi devastator, de exemplu din cauza ţânţarului-tigru, vinovat de declanşarea epidemiilor de febră denga şi chikungunya.

Nici la nivel financiar consecinţele nu sunt neglijabile: în 2021, un studiu apărut în revista Nature estimase costul pagubelor la cel puţin 1.288 de miliarde de dolari începând din 1970.

„E enorm! Drept comparaţie, această sumă este mai mare decât PIB-ul majorităţii ţărilor africane la un loc”, a subliniat Christophe Diagne, care a coordonat acest studiu. O altă cercetare, publicată în aprilie 2023, afirma că amploarea pagubelor cauzate de speciile invazive este apropiată de cea a distrugerilor provocate de seisme şi de inundaţii.

Potrivit Invacost, o bază de date coordonată de CNRS din Franţa, acest cost „se triplează la fiecare deceniu începând din 1970”, în contextul în care, „în acelaşi timp, cheltuielile făcute pentru a evita sau a contracara aceste invazii sunt de 10 până la 100 de ori mai mici”.

Potrivit IPBES, „ameninţarea în creştere” reprezentată de speciile exotice invadatoare „este în general puţin înţeleasă”.

Raportul său inedit şi-a stabilit obiectivul de „a deveni o normă în domeniu” şi de „a contribui în mare măsură la acoperirea lacunelor critice în materie de cunoştinţe, pentru a susţine factorii de decizie şi pentru a sensibiliza publicul”, a subliniat Helen Roy de la Centrul britanic de ecologie şi hidrologie, coautoare a documentului.

Evoluţie constantă

Puţine recensăminte oficiale au fost realizate până în prezent: baza de date internaţionale privind speciile invazive (GISD), coordonată de UICN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii), estimează numărul lor la 1.071, reaminteşte Christophe Diagne. Însă schimbările climatice accelerează deplasarea speciilor.

Efectele nefaste pot să rămână mult timp invizibile, iar o specie, considerată o vreme ca fiind invadatoare, poate să nu mai fie văzută astfel după câţiva ani, deoarece mediul s-a adaptat sau ea însăşi a dispărut.

De aici şi necesitatea de a nu „diaboliza” aceste vieţuitoare: „nu există specii ‘bune’ sau ‘rele’ în sine, faptul că ele s-au deplasat este acela care ridică probleme, nu specia însăşi”, a subliniat Christophe Diagne.