Speriaţi de criză, italienii cumpără lingouri de aur

‘Şi în 2012 şi în anii următori achiziţiile de lingouri de aur vor fi şi mai masive’, a afirmat Ivana Ciabatti, proprietara ”Italpreziosi” din Arezzo.

‘Oamenii care cumpără aur în cantitate mare şi îl îngroapă în grădină sau îl ascund în pereţi de rigips, aşa cum au făcut clienţi de-ai noştri în ultimele săptămâni, caută în aur siguranţa pentru viitor şi nu se gândesc să-l revândă peste o lună sau un an’, spune Roberto Binetti de la compania specializată în monezi de aur, ”Confinvest”.

Potrivit managerului companiei ”Cordusio Metalli”, Lorenzo Bellatti, aurul place mult celor din Europa de Est care au economii şi care lucrează în Italia: ‘Pentru că prin acele părţi au trăit recent adevărate tragedii, războaie şi colaps economic şi au putut constata că valoarea unei valute se poate prăbuşi într-o clipă, în timp ce cea a aurului rezistă, iar pe termen lung, creşte’, a explicat el.

Numărul celor care transformă în aur ”palpabil” o parte din propria avere a crescut în Italia cu între 10-50%. Anul trecut, au fost cumpărate aproximativ 3 tone de lingouri de aur, puţin comparativ cu 160 de tone în Germania.

Până acum a fost destul de complicat să cumperi aur, deoarece marile instituţii bancare nu au dorit să-l depoziteze pentru clientela de detaliu iar băncile de metale înscrise pe lista operatorilor autorizaţi de Banca Italiei au lucrat artizanal. Astăzi însă, băncile s-au pus în mişcare.

Banca Etruria, din Arezzo – capitala aurarilor italieni – a lansat contul de depozit ”Aurul Adevărat” – 536 de clienţi cu depozite medii de 86.000 de euro, sau 2 kg de aur -, care are peste o mie de achizitori ce acumulează aur pentru 150 de euro pe lună, iar în iulie va extinde oferta la mici lingouri de 10 de grame (puţin peste 400 de euro).

‘Avem mai multe cereri de aur, 50 sau 60 de clienţi vor adera deja în prima lună, fără nicio promovare. Apoi vom face publicitate şi numărul lor va creşte’, spune directorul financiar Gianluca Beccaria.

Serviciul a fost conceput în colaborare cu ”Directa”, o companie specializată în tranzacţionare on-line, care are acorduri cu aproximativ 180 de bănci mici şi mijlocii. Multe dintre ele sunt gata să imite ”Cassa di Risparmio Bra (Cuneo), care a lansat ”Serviciul aur”, extinzând oferta la peste un milion de potenţiali deponenţi. Lingourile sunt furnizate de ”Italpreziosi” din Arezzo, una dintre cele trei companii italiene (celelalte două sunt ”Chimet” şi TCA tot din Arezzo), aparţinând ”London Bullion Market Association”, din care fac parte cele mai importante topitorii de aur certificate din lume.

‘Ce lingouri ai? Eu am lingouri elveţiene Argor şi Valcambi’ – astfel de discursuri de neconceput doar cu câteva luni în urmă, ar putea deveni frecvente curând în rândul investitorilor în aur în creştere exponenţială. ‘Aceasta pentru că aurul transmite siguranţă şi încredere, astfel că cel mai bine este să te asiguri că lingourile provin de la topitorii certificate şi poartă marcajul producătorului’, a declarat Angelo Mallardi, CEO al companiei ”Simply Gold” din Bergamo care, pentru a optimiza afacerea colectează metalul printr-o reţea de tipul ”Cumpăr aur”, îl topeşte în cantonul Ticino şi este pe cale să-şi înfiinţeze o topitorie proprie.

Atunci când cumperi aur trebuie să te asiguri că operatorul se află pe lista celor autorizaţi informându-te la birourile Băncii Italiei. Piaţa metalului galben nu este precum cea a acţiunilor şi obligaţiunilor, unde este uşor să afli cât se plăteşte pentru a cumpăra sau vinde titluri de valoare. Fiecare operator practică comisioane diferite. Punctul de pornire este cotaţia aurului, în prezent în jur de 1.600 dolari uncia (42 de euro gramul). La această bază se aplică comisioane procentuale, care uneori se adaugă costurilor fixe. ”Banca Popolare” din Vicenza aplică, de exemplu, un comision minim cuprins între unul şi doi la mie. Dar vinde numai lingouri de la 1 kg în sus şi nu recumpără aurul pe care îl vinde, aşa cum fac alţi producători de lingouri, cum ar fi ”Intercoins” din Assago (Milano).

La ”Cimi” din Milano se recumpără liongourile, dar cu un spread de 6% pe preţ. ”Cordusio Metalli” cere 3% atât la vânzare cât şi la cumpărare, cu 35 de euro mai mult dacă clientul cumpără un lingou nou. Pentru a cumpăra un lingou mic de 50 de grame, care valorează puţin peste 2.000 de euro, există decalaje care pot depăşi 100 de euro. ”Gold Direct”, un operator doar on-line, fondat de un fost şef al Merrill Lynch, recumpără cu un comision de 2%. Banca Etruria, aplică la un lingou de 1 kg 0,4%. Altele cer 0,50 de euro pe gram când vând aur şi 1 euro atunci când îl recumpără, de exemplu ”Arfor” din Toscana.

Dacă la bancă sunt cerute lingouri de la 250 de grame în sus iar în băncile de metale merg mai ales cele care au între 50 şi 250 de grame, în primele două ‘bancomate de aur’, amplasate în aeroporturile lombarde Orio al Serio (Bergamo) şi Linate (Milano ), este mai bine să scoţi lingouri de 5 grame, un obiect de făcut mai degrabă cadou decât investiţii. Este agreat însă şi cel de 20 de grame, ”deoarece costă sub o mie de euro’, spune Patrizio Locatelli, preşedintele al ”SE6”, compania promotoare a distribuitoarelor automate.

1.000 de euro reprezintă pragul maxim pentru cumpărarea de aur cu cash. Altfel ar fi nevoie de un cec sau un transfer iar datele şi actele cumpărătorului sunt înregistrate de vânzător, care trebuie să le pună la dispoziţia Poliţiei şi Bankitalia.

Asupra aurului ca investiţie nu se aplică TVA. Dar aceasta nu înseamnă că este scutit de fisc: când se vinde se plăteşte un procent de 20% din orice câştig calculat scalând costurile legate de tranzacţie, dacă se poate prezenta certificatul de cumpărare. Fără documentaţie, taxa de 20% se calculează pe o sumă forfetară egală cu 25% din preţul de vânzare. La prima vedere, lingourile foarte mici dezamăgesc. Cele de 50 de grame, care costă cât un scuter, par mai mult o surpriză de ou de Paşti decât un ‘refugiu sigur’. Lingoul de 1 kg este de mărimea unui smartphone.

Există o competiţie între fanii lingourilor şi cei ai monezilor, unde starul indiscutabil este sterlina de aur britanică, urmată de ”krugerrand” din Africa de Sud şi la distanţă mai mare de ”marengo” italian. Monezile sunt uşor de vândut, dar au un conţinut uşor mai scăzut decât lingourile şi mai ales există întotdeauna o diferenţă mare, de obicei în jur de 10%, între valoarea de cumpărare şi de vânzare.

Analiştii sunt divizaţi cu privire la viitorul cotaţiilor aurului. Unii consideră că îşi va relua cursul ascendent oprit cu câteva luni în urmă, alţii prevăd scăderi ulterioare. Aurul a rămas timp de un deceniu la valoarea de aproximativ 500 dolari uncia, iar apoi, între începutul de secol şi anul trecut a crescut până la cotaţia de 2.000 de dolari.

Cine ştie cât va valora atunci când clientul care a cumpărat săptămâna trecută de la ”Italpreziosi” 26 de kg de aur va decide să le vândă, conchide L’Espresso.