Citând o sursă anonimă din serviciile de securitate, ziarul relatează că NSA nu doar că interceptează comunicaţiile americanilor care au o legătură directă cu străini supravegheaţi, dar şi ale persoanelor care ‘citează informaţii care au legătură cu aceşti străini’.
Chiar dacă se ştia că NSA a efectuat cercetări aprofundate ale comunicaţiilor în exterior, dezvăluirea că se făceau de asemenea căutări sistematice fără să existe o autorizaţie judiciară a comunicaţiilor americanilor cu străinătatea presupune un spionaj la scară mai largă, arată sursa citată. Potrivit acestuia, supravegherea transfrontalieră americană a fost permisă în baza unei legi federale din 2008 cunoscută sub numele de FISA şi care permite supravegherea pe teritoriul american, fără autorizare judecătorească, atât timp cât cel vizat de anchetă este un străin. Cu toate acestea, potrivit sursei citate de ziar, legea nu acoperă supravegherea comunicaţiilor telefonice.
Un purtător de cuvânt al NSA, Judith A. Emmel, a declarat ziarului că activităţile agenţiei sunt legale. Emmel a asigurat că obiectivul este de a aduna informaţii nu despre americani, ci despre ‘persoane şi organizaţii străine sau terorişti internaţionali’.
Pentru a realiza acest lucru, NSA copiază temporar e-mail-urile şi mesajele text care sunt trimise în străinătate pentru a le examina apoi conţinutul. Este de ajuns ca aceste comunicaţii să menţioneze un nume, pentru ca e-mail-urile şi alte tipuri de informaţii să fie supravegheate de NSA.
Directorul adjunct pentru drepturi legale al Uniunii pentru libertăţi civile din SUA, Jameel Jaffer, a declarat într-un comunicat că ‘programul descris de New York Times demonstrează un impresionat amestec în viaţa privată a milioane de persoane’.