Fenomen: Clienţii cu resurse mari s-au retras din depozitele bancare spre investiţii

Acţiunile defensive precum cele de utilităţi şi farmaceutice, ca şi cele energetice sunt preferatele celor care s-au săturat să piardă în depozitele bancare banii pe care i-ar câştigat în urma investiţiilor, inclusiv la Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

„Cele mai căutate sunt acţiunile de utilităţi, precum Transelectrica (TEL) şi Transgaz (TGN) şi companiile energetice, al căror comportament de preţ nu pune probleme la fel de ample ca acelea ale unei eventuale crize, dar, în schimb încă dau dividende. În ceastă din urmă categorie se înscriu acţiunile energetice”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Răzvan Furtună, şeful Departamentului Erste Private Banking. Acesta este un serviciu de management de portofoliu individualizat, oferit de BCR, clienţilor cu economii de cel puţin 40.000 de euro, sau cu venituri lunare mari.

La Bursa de Valori Bucureşti (BVB) au fost listate în ultimul an calendaristic trei mari companii energetice, Nuclearelectrica (SNN), Romgaz (SNG) şi Electrica (EL), în urma unor oferte publice de acţiuni de succes. Sigura care a dezamăgit după listare este SNN. Toate însă dau dividende mari.

Defensive sunt şi acţinile farmaceutice, pentru că de sănătate e nevoie şi pe timp de criză. Biofarm (BIO) şi Antibiotice Iaşi (ATB) sunt cei doi producători de medicamente ale căror acţiuni sunt suficient de lichide (uşor de găsit la cumpărare şi, respectiv, de vândut). Mai sunt şi câteva companii de distribuţie de medicamente, mai puţin lichide, ca şi al treilea producător, Zentiva (fost Sicomed) Bucureşti.

„Fenomenul retragerii din depozitele bancare este deja vechi de trei – patru ani pe segmentul clienţilor noştri cu resurse mai mari („after affluent” şi „private banking”). Proporţiile s-au răsturnat între timp: aveau 10% din portofoliu pe investiţii şi acum au 73%”, a mai spus Răzvan Furtună.

La categoria acestora din urmă, denumită „mass affluent”, diferenţa dintre proporţia de investiţii de acum trei ani şi cea actuală „nu este atât de mare” ca la categoria private banking autentic. Managerul de investiţii include şi investiţiile în obligaţiuni.

În majoritatea lor, cei care trec de la economisire la investiţie preferă pentru început portofoliile conservatoare, cu risc scăzut, constituite din acţiunile defensive, în care instrumentele cu venit fix (mai ales obligaţiuni) au ponderi importante. Numai clienţii de private banking îşi pot permite să cumpere, însă, titluri de stat, care sunt foarte scumpe, ceilalţi putând opta pentru fondurile mutuale de obligaţiuni. Departamentele puternice de private banking, însă, ca şi fondurile de investiţii îşi pot permite să „intre la cumpărare” de astfel de instrumente.

Cumpărarea acţiunilor Fondului Proprietatea (FP) corespunde, totuşi, unui profil de risc moderat, cu toate că este de aştepta ca tipul de management al administratorului va alimenta în continuare tendinţa de creştere a valorii acţiunii. Administratorul Franklin Templeton a declanşat acum aproape doi ani o campanie agresivă de transfer de valoare de la FP spre acţionarii acestuia, sub presiunea fondurilor de investiţii care controlează majoritatea voturilor.

Campania va dura cel puţin doi ani şi va avea ca efect creşterea preţului acţiunii FP, câştig important pentru investitori, în afară de sumele primite inclusiv prin distribuirea unor părţi din capitalul social al Fondului.

Sunt rare cazurile în care banii din depozitele bancare se îndreaptă către un portofoliu de acţiuni cu grad ridicat de risc.

„Apetitul pentru risc nu e ca IQ-ul, cu cât mai mare cu atât mai bine. Este vorba mai degrabă de o inteligenţă emotivă la investitori. Începi să investeşti pe măsură ce înţelegi şi argumentele sunt suficient de puternice ca să-ţi învingă frica”, spune specialistul în plasamente.

Pentru diversificarea riscului, „este binevenit plasamentul în fonduri cu expunere pe pieţele străine”.

Una dintre variantele cele mai comode este investiţia în titluri care exprimă evoluţia întregii pieţe, copiind structura indicilor bursieri. Investitorii nu mai au grija verificării performanţelor fiecărei acţiuni în parte, ci a pieţei în întregimea sa.

Este cazul singurului fond de acest tip tranzacţionat la Bursă, ETF BET Tradeville, care investeşte doar în acţiunile din componenţa indicelui de referinţă al BVB. Veniturile din dividende sunt reinvestite. Firma de brokeraj Tradeville este formator de piaţă pe titlurile fondului (market maker), cel care este obligat să afişeze cotaţii ferme şi deci să şi cumpere şi să vândă la acestea.

Investiţia în ETF BET este una cu grad ridicat de risc, dar riscul se plăteşte bine în cazul său, căci randamentul său, peste 24%în ultimele 12 luni, , este cel mai mare prin comparaţie cu toate fondurile mutuale de investiţii.
Indicele BET măsoară variaţiile medii ponderate ale celor mai importante acţiuni de la BVB, cu excepţia SIF-urilor.

În topul performanţelor fondurilor de investiţii se numără alte fonduri care constituie replici apropiate de structurile indicilor sunt mutuale şi cele performante sunt Certinvest XT Index (locul al II-lea, câştig de peste 21 %), Certinvest BET Fi Index (IV, 19,9%) şi Certinvest BET Index (VII, 17,6%). Printre acestea se strecoară trei fonduri de acţiuni administrate de firmele de specialitate apropiate celor mai mari bănci din România: Erste Equity România (locul III, 20%), BT Maxim (V, 18%) şi Raiffeisen Acţiuni (VI, 18%).

Între cele două extreme ale profilului de risc se află cel moderat.

Portofoliile acestei categorii încearcă să obţină cât maimult profit atât din dividende cât şi din potenţialul de creştere de capital (preşul acţiunii). Lor le corespund fondurile diversificate, dintre care se remarcă Erste Banalnced RON (fostul BCR Dinamic), cu un randament de aproape 16% şi Carpatica Global (aproape 15%).