Mădălina Ilie, fondator al unui startup care imprimă alimente 3D: Până la finele anului dorim o finanţare de 3,5 mil. euro pentru etapa următoare

Startup-ul românesc Manna Foods Solutions vrea să revoluționeze industria alimentară cu Reebo, prima imprimantă alimentară 3D în sistem vending-machine care „printează” prăjituri și sandwich-uri personalizate, în mai puțin de două minute.

Reebo, cum se numește imprimanta 3D creată în România, se află în faza de prototipul experimental. Mașinăria este concepută să creeze prăjituri și sandwich-uri „ready-to-eat”, personalizate și controlate caloric de consumatorul final, în doar două minute.

„În proiectul nostru Reebo, cel mai mare risc este că, poate undeva în lume, cineva lucrează la acest prototip. Nu există încă pe piaţă, e o inovaţie 100%. Ideea a venit la sfârşitul anului 2018. Atunci lucram la un proiect tot pe partea alimentară, însă pe nişte produse cu utilitate militară şi în cazuri de situaţii de urgenţă. Atunci am studiat tehnologia 3D pe partea alimentară şi ne-am dat seama că sunt foarte multe minusuri, că sunt câteva încercări în lume, dar sunt limitate şi strict pentru uzul casnic. De aici am început să explorăm domeniul şi am început să lucrăm la Reebo”, explică Mădălina Ilie.

Startup-ul dezvoltă prototipul experimental și este, totodată, în etapa de atragere de finanțare pentru prototipul industrial, etapă care pregătește producția în serie și lansarea soluției pe piața din România, dar și din Europa.

„În România, activitatea de cercetare şi dezvoltare nu ocupă un mare interes, de aici şi minusurile de industrializare. Însă, trebuie să ne imaginăm că până când un echipament ajunge la noi, el trece prin această etapă de cercetare-dezvoltare, implicit prototipizare. Cred ca e important să se facă o distincţie între un startup care oferă un produs, o aplicaţie ready to market şi unul care lucrează la un proiect pe etape”, spune Mădălina Ilie. 

Întregul prototip experimental a fost finanţat din resursele proprii ale echipei implicate, dar pentru a duce proiectul la faza următoare de dezvoltare şi până la ieşirea pe piaţă, estimată pentru anul 2024, startup-ul are nevoie de aproximativ 3,5 milioane de euro.

„Mai departe, aplicăm pentru surse de finanţare care să ne ajute să dezvoltăm proiectul în următoarea sa etapă pentru că este un proiect pe mai multe etape. Pornind de la idee, care a fost etapa 1, a urmat faza prototipului experimental, adică cea în care ne aflăm acum. După aceea, vine prototipul industrial care este poate cea mai importantă etapă şi este premergătoare producţiei de linie. Fără acest prototip industrial nu putem obţine parametrii pentru producţia de linie. În faza de prototip industrial există nevoie unui laborator alimentar cu oameni specializaţi, unde trebuie să facem brevetări, patentări, omologări, certificări, lucruri obligatorii. Astfel că investiţia se ridică la aproximativ 3,5 milioane de euro şi este una care trebuie văzută ca un fond de cercetare-dezvoltare a proiectului pe mai departe”, povesteşte antreprenoarea.

Faza de R&D, estimată să dureze doi ani de zile, care reprezintă atât prototipul industrializat, cât şi consumabilele pentru imprimantă. După aceea, startup-ul intenţionează să valorifice cercetarea prin vânzarea de know-how, prin vânzarea R&D-ului cu totul sau „mers mai departe către linia de finanţare pentru linia de producţie”.

„Este o sumă mare şi ne aşteptăm să vină prin parteneriate cu mai multe venture capitaluri, chiar şi cu finanţări europene, poate şi cu investitori privaţi, dar în grupuri pentru că sunt mulţi bani. Suma prevede totul, linia de producţie, spaţiile, utilităţile, serviciile externalizate, inclusiv strategii de marketing, brevete, o întreagă listă, dar este prevăzut totul în planul nostru de business”.

De asemenea, startup-ul intenţionează să aplice în luna octombrie la la EIC Horizon 2020 – un fond al UE pe partea de cercetare-dezvoltare.

„Este un fond care sprijină cercetarea şi dezvoltarea în mai multe domenii, nu doar cel alimentare şi ar fi un fond care ne-ar ajuta cu adevărat să creştem şi să putem să ne dezvoltăm mai repede. În paralel, căutăm parteneri care pot fi companii, grupuri de investitori, venture capitaluri, fonduri de inveştiţii. Căutăm în România, dar aici cred că sunt prea puţini care s-ar aventura într-o astfel de investiţie, dar căutăm în afară şi am luat deja contact cu câteva venture capitaluri din Europa şi acum căutăm din SUA. Cu cât fondurile vin mai repede, cu atât vom dezvolta proiectul mai repede şi vom fi primii pe piaţă care ieşim cu această imprimantă. În tehnologie este important să fii primul pe piaţă”, spune Mădălina Ilie. 

Cum se foloseşte mai exact imprimanta alimentară 3D Reebo de către utilizatori

Fiind o imprimantă în sistem vending Reebo poate fi instalată oriunde pe stradă, în locuri cu trafic pietonal intens sau în clădiri de birouri şi şcoli.

„Poate fi amplasat oriunde şi aplicaţiile lui sunt mai multe. L-am privit şi ca pe un impact social pentru că poate fi amplasat inclusiv în zone afectate de foamete, malnutriţie, etc. Poate fi şi vândut în sistem de catering. Poate fi concepută chiar şi în spaţiu, totul este ermetic şi nu există contact uman. Totul se face pe linia de producţie, următoarea atingere umană fiind aceea a consumatorului uman”.

Există un meniu de tip touch screen, clientul îşi alege ingredientele, numărul de calorii, plăteşte produsul şi apoi aşteaptă între două şi trei minute până când produsul său va fi finalizat şi îl poate mânca direct.

Atât prăjitura, cât şi sandwich-ul vor fi servite în ambalaje bio-degradabile, iar în cazul dulciurilor vor fi disponibile şi  linguriţe. Consumabilele imprimantei sunt stocate în cartușe alimentare, interschimbabile automat, etanșe, reîncărcabile, cu o capacitate de până la 8 kg per cartuș.

„Vor fi nişte ingrediente în acel meniu, cum ar fi ciocolată, căpşuni, vişine, vanilie. Consumatorul îşi va alege preferinţele şi imprimanta va pregăti produsul. În cazul sandwich-urilor, clientul va putea alege din ingrediente precum brânză, carne de porc, de pui, roşii, salata verde”, explică fondatoarea Manna Foods Solutions.

Dacă nu vrea să aibă un contact cu imprimanta, clientul poate accesa acelaşi meniu de pe touch screen de pe aplicaţia mobilă sau prin intermendiul unui QR cod.

„Am fost în această perioadă izolaţi şi siguranţa alimentară este acum poate privită mult mai serios decât înainte. Am luat în considerare şi această opţiune de a se face totul prin telefonul clientului, prin aplicaţie sau QR cod”, spune Ilie.

La interior temperatura este controlată şi, de asemenea, imprimanta este prevăzută cu lămpi UV care impiedică formarea de microorganisme.

„Pe lângă acestea, care vin din dotarea echipamentului, se face şi curăţarea acestuia la intervale stabilite prin lege şi de companie, astfel încât să ne asigurăm că interiorul este întotdeauna curat şi cartuşele de ingrediente sunt în mediu controlat aşa cum le-am prevăzut noi din linia de producţie”.

Compania estimează o valoare de piață a imprimantei cuprinsă între 4.000 și 5.000 euro per unitate, în funcție de numărul cartușelor alimentare și a facilităților de utilizare, dar preţul urmând să scadă după doi ani de la lansarea pe piaţa.