Adresându-se presei în marja unei reuniuni a miniştrilor europeni de finanţe la Luxemburg, ministrul italian a menţionat că această contribuţie a statelor UE va fi între 50% şi 60%, diferenţa urmând să fie finanţată de celelalte membre ale G7, grup alcătuit din Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit şi SUA.
„Vom începe discuţiile asupra contribuţiilor ce revin SUA, Canadei, Japoniei şi Regatului Unit”, a mai spus ministrul italian.
Liderii statelor din G7, reuniţi joia trecută în Italia, au ajuns la un „acord politic” asupra folosirii veniturilor rezultate din activele ruseşti îngheţate ca garanţii pentru deblocarea respectivului împrumut de 50 de miliarde de dolari destinat Ucrainei.
Acest credit de 50 de miliarde de dolari pentru Kiev va fi garantat astfel cu veniturile din dobânzile generate de cele circa 300 de miliarde de euro active ruseşti îngheţate în UE şi în statele G7 în urma sancţiunilor impuse Rusiei după invazia în Ucraina. Din această sumă, UE a îngheţat active ale Băncii Centrale ruse în valoare de circa 200 de miliarde de euro, cea mai mare parte a acestei sume, aproximativ 185 de miliarde de euro, fiind depozitată în Belgia sub forma de titluri de valoare şi sume cash.
Statele UE au ajuns luna trecută la un acord ca veniturile rezultate din activele ruseşti îngheţate în urma sancţiunilor impuse Rusiei după invazia în Ucraina să fie folosite pentru finanţarea ajutorului militar oferit armatei ucrainene, decizie catalogată de Moscova drept „furt” şi „banditism”, Rusia considerând că aceasta va conduce la zeci de ani de procese şi la subminarea reputaţiei UE de apărător de încredere al proprietăţii şi de loc sigur pentru investiţii.
Statele occidentale ar dori confiscarea directă a activelor ruseşti îngheţate şi folosirea acestora atât pentru reconstrucţia Ucrainei, cât şi pentru achiziţia de arme şi muniţii destinate acesteia. Însă o asemenea măsură, cerută şi de Kiev, pare cel puţin deocamdată dificilă, existând numeroase obstacole de natură juridică, geopolitică şi financiară, cum ar fi de pildă riscul de a tulbura pieţele financiare internaţionale şi de slăbire a monedelor ţărilor occidentale.