„Oficialii americani care depun eforturi pentru găsirea unei noi strategii după decizia Marii Britanii de a divorţa de Uniunea Europeană cred că cea mai urgentă provocare va fi înlocuirea celui mai de încredere şi celui mai loial partener în relaţia cu ţările europene. Nu va fi uşor. Se spune că nicio altă ţară nu împărtăşeşte viziunea Washingtonului în chestiuni geopolitice aşa cum o face Marea Britanie; de mult timp, Marea Britanie este cel mai loial aliat al SUA în materie de securitate şi manifestă cel mai mare entuziasm în privinţa intereselor comerciale care sunt baza abordării internaţionaliste a Americii”, se arată în articolul cotidianului american.
În plus, „puţine naţiuni se implică atât de ferm pentru a influenţa dezbaterile europene în moduri avantajoase pentru Statele Unite”, subliniază cotidianul.
„Acum, această influenţă tacită – inclusiv în moderarea revendicărilor comerciale europene şi în convingerea puterilor militare să contribuie mai mult la misiunile NATO – se diminuează brusc. Şi chiar dacă (un mare dacă) Marea Britanie va recăpăta la un moment dat influenţa asupra Europei, aceasta va fi perturbată profund ani întregi”, notează NYT.
„Mai mult: pierderea vocii puternice a Marii Britanii în Europa intervine într-un moment foarte prost: exact când Statele Unite şi aliaţii lor se gândesc ce abordare să aibă faţă de o Rusie revanşardă şi să relanseze Alianţa Nord-Atlantică, când grăbesc semnarea Acordului comercial SUA-UE şi caută o soluţie diplomatică la conflictul sirian, soluţie care ar relaxa presiunile migratoare asupra Europei”, argumentează publicaţia.
„Atunci când preşedintele rus, Vladimir Putin, se bucură, ştim că avem o problemă în sistemul internaţional”, atrage atenţia fostul ministru britanic de Externe David Miliband.
Potrivit NYT, din această situaţie apare o întrebare esenţială: Dacă Marea Britanie nu mai poate juca acest rol indispensabil pentru Washington, trebuie să existe o altă ţară care să poată face acest lucru. „Poate; dar este greu de imaginat care”, subliniază cotidianul american. „Nu este un rol pe care Germania să fi arătat că l-ar vrea prea mult. (…) Deşi cooperează cu Statele Unite în diverse domenii, Germania continuă să aibă suspiciuni profunde despre SUA, alimentate şi de informaţiile dezvăluite de fostul angajat NSA Edward Snowden, inclusiv despre interceptarea conversaţiilor cancelarului Angela Merkel”, explică NYT, notând că Franţa nu prea are politici compatibile cu cele ale Washingtonului, Italia se confruntă cu probleme economice prea mari, Olanda este prea mică, iar Polonia nu are încă influenţa vechilor state membre NATO.
„În plus, mai este şi o problemă de exercitare a unui rol de conducere. Liderii britanici erau europenii cei mai aliniaţi poziţiei americane în negocierile pe tema Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), elaborat de SUA cu unii dintre cei mai mari parteneri comerciali”, subliniază NYT.
După referendumul pro-Brexit, preşedintele SUA, Barack Obama, a menţinut avertismentul că Marea Britanie va ajunge „la capătul rândului” în efortul de a semna un acord comercial cu Statele Unite, pentru că Washingtonul va prefera Parteneriatul cu Uniunea Europeană.