Ştefan Vuza: Vrem să construim o capacitate de producere a energiei din hidrogen la Oltchim, prin Green Deal

Fabrica de hidrogen ar urma să fie finanţată din fonduri europene, prin Green Deal şi Fondul de Eficienţă Energetică. Acesta ar putea fi un proiect de ţară, România urmând să fie printre primele state din Uniunea Europeană unde ar exista o astfel de capacitate, a precizat Vuza.

Aceasta în condiţiile în care la Oltchim există experienţa necesară unui astfel de proiect, aici existând deja un institut de cercetare în hidrogen şi criogenie, iar combinatul are inclusiv posibilitatea de a capta dioxid de carbon. Oltchim urmăreşte să atragă în proiect şi alţi jucători din industria chimică românească, precum Azomureş, Terapia şi facultăţile de profil.

„De la Guvern nu vrem nimic, doar să nu ne împiedice”, spune omul de afaceri.

El a vorbit, în interviu, şi despre alte planuri ale Oltchim, dar şi despre ce ar trebui să facă autorităţile pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri din România.

Cum a fost anul trecut pentru afacerile dumneavoastră?
Ştefan Vuza: Anul trecut a început bine, până a venit luna martie, cu lockdown-ul. E limpede că şi industria chimică a avut micşorări de capacitate de producţie, pentru că mai departe, clienţii noştri, celelalte industrii, metalurgică, industria auto, industria alimentară, şi-au redus capacităţile.

Dar în partea a doua a anului industria şi-a revenit. Noi suntem un jucător mediu în competiţia cu ceilalţi jucători ai Uniunii Europene şi, chiar dacă ei au fost afectaţi, vorbim de marii coloşi, multinaţionalele din chimie, noi am găsit un trend şi un culoar prin care în partea a doua a anului am mers la capacitate maximă şi în acest an, la fel.

Am închis cu un profit foarte bun, 6 milioane de euro net, lucru care ne dă perspectivă şi pentru anii următori să ne îndeplinim ţintele atât de profit, cât şi de investiţii.

Cum aţi reuşit? Ce culoar aţi găsit?
Ştefan Vuza: Nu am găsit ceva specific anume, nu o breşă. Am avut familii de produse pe care a trebuit să le oprim din producţie, iar altele noi, cum sunt dezinfectanţii – pentru noi dezinfectanţii, chiar dacă volumele au crescut, nu sunt produse reprezentative – însă pe linie de polioli, poliolii merg mai departe în saltele, în spumele poliuretanice din scaune, automobile, de acasă. Comportamentul cumpărătorului s-a ştiut că se va schimba, iar consumul de produse in-house a dus ca cererea de chimicale să crească.

Noi, ca urmare, ne-am poziţionat să livrăm aceste produse şi aceasta fost nişa. Această nişă va continua şi în anul în care suntem. Ea nu a crescut substanţial, probabil cu 10%, dar a fost suficient ca să fim într-o zonă de echilibru.

Deci pandemia v-a fost cumva favorabilă pe partea aceasta.
Ştefan Vuza: Şi da, şi nu. Pentru că n-am vorbit de secţiile pe care le-am închis sau de problemele salariaţilor. Aceste evenimente am reuşit să le depăşim cu bine. Echipa de management este nouă, începând cu anul 2020, şi a reuşit, împreună cu middle managementul, să implementeze o nouă direcţie.

Mai ales că Chimcomplex, cu cele două combinate, cel de la Oneşti şi cel de la Vâlcea, Oltchim, este strategic cu anumite substanţe pe care le livrăm ţării. De exemplu apa este tratată cu substanţele active pe care le producem, epurarea apei. 99% din apa acestei ţări este ajutată a fi epurată, tratată, apă menajeră la fel, mai departe şi ţările din zonă.

Şi atunci noi nu am putut să ne oprim. Alte combinate chimice şi-au oprit activitatea în Europa. Noi am mers flux continuu şi suntem la fel, la flux continuu.

Cum arată Oltchimul de acum faţă de cel dinainte?
Ştefan Vuza: Au trecut doi ani de la fuziune. În 2018, Chimcomplex Oneşti a luat un credit de pe piaţa financiară londoneză şi am cumpărat toate activele de la Râmnicu Vâlcea, cu 164 de milioane de euro şi acum credem că procesul de fuziune s-a încheiat, cu toate că doar 80% suntem în ţintă, dar e bine. Cele două combinate sunt într-o sinergie, lucrează împreună şi am şi demarat chiar din primul an programele de investiţii necesare. Le ştiam din auditurile dinainte de achiziţie.

Putem să spunem astfel că am investit în primii trei ani 40 de milioane de euro şi în acest an, acesta este al treilea, o nouă secţie de polioli va fi pusă în funcţiune, după ultimele tehnologii. Mai ales digitalizarea de care vorbeam începem şi noi să o aplicăm. Deci este bine, mergem pe culoarul pe care trebuie, investiţiile sunt în curs, zona este foarte dinamică şi sunt foarte multe oportunităţi de a ne dezvolta.

Ce urmează?
Ştefan Vuza: Noi vrem să răspundem trendului şi solicitărilor Uniunii Europene, este vorba de Pactul Green Deal. Green Deal înseamnă capacităţi de producţie şi în zona de chimizare, dar şi în celelalte bresle ale economiei care aduc un impact mai mic de CO2 sau care au la bază hidrogenul.

Noi, Oltchim şi Chimcomplex, împreună, având alături şi Institutul de Cercetări în Hidrogen şi Criogenie tot la Râmnicu Vâlcea, vom fi jucători activi în zona Green Deal-ului. Aici ar fi bine ca şi statul român să sprijine, Bruxelles-ul chiar alocă fonduri. Am găsit multă susţinere din partea oamenilor politici care ne reprezintă la Bruxelles.

Acum este timpul să şi implementăm această direcţie de investiţii în instalaţii care produc energie din hidrogen. Avem ştiinţa, o facem şi nu este decât o chestiune de timp până o implementăm. Mai mult decât atât, putem să şi absorbim CO2. Dacă alte industrii eliberează dioxidul în atmosferă şi produc acel efect de seră, noi, prin tehnologii, îl absorbim în aceşti polioli, lucru care este deosebit de benefic şi foarte interesant. Am fi printre primele două companii din Uniunea Europeană care am face acest lucru.

Mai mult decât atât, suntem pe locul trei dacă vorbim de reciclarea deşeurilor chimice. Peste 1.200 de tone de acid clorhidric este adus în combinat şi reciclat, iar România este pe locul trei în UE la acest domeniu, cu toate că în alte domenii, pe mediu, suntem criticaţi de Uniunea Europeană.

Deci în anii următori ştim ce avem de făcut, timpul este singurul lucru pe care nu îl ştim când vom finaliza, dar direcţiile sunt foarte clare.

Ce capacitate ar urma să aibă această fabrică de hidrogen şi de unde veţi lua banii?
Ştefan Vuza: Mediul financiar în România nu este, într-adevăr, atât de deschis sau de prietenos cu tehnologiile noi. Mai ales că industria chimică este complicat să fie înţeleasă repede. Dar sunt bănci de nişă, de specialitate, care înţeleg domeniul. La ele vom apela şi ele înţeleg ce înseamnă hidroliza apei din care rezultă hidrogenul.

Suntem pionieri în acest domeniu, avem şi o licenţă. Grupul nostru de cercetare a reuşit să implementeze primul în UE un poliol pe bază de ulei de ricin.

Banii vin şi de la Uniunea Europeană şi o să vedem şi alte fonduri de investiţii care aleg domeniul chimiei, astfel încât România să fie printre premianţii acestei noi direcţii: energie din hidrogen şi amprenta de CO2 să scadă foarte mult.

Veţi depune un proiect la Bruxelles?
Ştefan Vuza: Da, vom depune trei, dar unul este foarte mare şi ar fi bine ca toată lumea să achieseze. Noi l-am numit proiect de ţară şi îl vom prezenta Guvernului săptămâna viitoare, pentru că şi institutele trebuie să participe, şi mediul academic. Este vorba de aproape un miliard de euro investiţii, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul Institutului de Energie Atomică de la Măgurele.

La fel şi noi acum, pe hidrogen, împreună cu ceilalţi jucători din economie, putem face ca România să fie un pionier în domeniul energiei provenite din hidrogen şi, bineînţeles, în domeniul CO2-ului.

Deci de la Bruxelles este cea mai mare speranţă. Apoi, probabil că şi jucătorii locali.

Când ar putea fi gata?
Ştefan Vuza: Ceea ce se ştie astăzi, în februarie 2021, este că strategia este elaborată, deci ştim direcţia. Normele metodologice, cum se vor aloca şi în ce anume este dispusă Uniunea Europeană să cheltuie cele 8 miliarde de euro pe zona de chimizare, apoi mai sunt şi banii din Fondul de Eficienţă Energetică. Normele apar în vară, iar noi lansăm proiectele împreună cu ceilalţi jucători, facem un fel de cluster. Nu se judecă la fel ca la fondurile europene, din capitalele fiecărei ţări, ci separat. Este un dosar de proiecte.

Eu cred că România are aici prima şansă, pentru că avem această experienţă. Combinatele au 60 de ani fiecare. Institutul este aici, piaţa este aici, nu văd cum am putea să nu fim printre câştigătorii acestor fonduri, dar trebuie într-adevăr şi o susţinere politică pentru că este şi o competiţie de imagine şi de atitudine a ţării.

Ce fel de susţinere aşteptaţi de la Guvern?
Ştefan Vuza: Vedeţi… e chiar foarte simplu. Nu avem nevoie aproape de nimic, numai să nu ne împiedice. La fel cum şi situl de la Măgurele a reuşit să depună dosarul, a fost sprijinit cumva, dar totuşi banii sunt de la Bruxelles. Dar tot e bine ca ei să înţeleagă. Repet, cu cine am vorbit când s-a elaborat strategia Uniunii Europene, toată lumea a zis „Veniţi, depuneţi şi voi un dosar la Bruxelles. Nu sunt mulţi jucători din România care au curajul acesta. Ar fi bine şi îl susţinem. Deci toţi decidenţii politici de acolo au zis „Sunteţi eligibili, sunteţi unul din jucătorii importanţi, haideţi să o facem”. Cred că trebuie doar un spirit de echipă lansat, iar competiţia va fi cu ceilalţi jucători, cu BASF, cu Dow Chemicals şi alţi jucători din afara UE.

Am vorbit şi cu reprezentanţa noastră de la Bruxelles, am vorbit şi cu deputaţii pe care îi avem acolo. Lucrurile sunt în linie dreaptă. Nu ne trebuie, repet, o susţinere, ci doar o prezentare mai tehnică, lucru pe care noi nu îl ştim, am fi pionierii României care am depune un dosar de peste 500 de milioane de euro, de până în un miliard de euro, aşa cum am amintit.

Astfel că dorim ca şi alţi jucători din chimie să vină alături de noi să facem acest cluster şi învăţăm cu toţii cum se creionează un dosar ca să fie câştigător.

Ce şanse de reuşită daţi acestui proiect?
Ştefan Vuza: 110%. Aşa cum am vorbit de masa atomică a clorului, 170%. Ţine doar de noi. Mie-mi place să muncesc şi echipa mea, la fel, este foarte doritoare să avem rezultate, trebuie să învingem.

Cum vedeţi mediul de afaceri din România din acest moment?
Ştefan Vuza: Ca orice societate, are plusuri şi minusuri. S-a schimbat, lucrurile merg înspre bine, noua generaţie îşi pune amprenta şi se observă unele accelerări. Dar cutumele trecutului încă ne ţin înfrânaţi în a face paşi mult mai puternici. De exemplu, mediul politic se fereşte în continuare de a se etala sau de a se asocia în parteneriate public private cu firme, pentru că media, din care faceţi parte, judecă: dacă a făcut înseamnă că a câştigat ceva, dacă n-a făcut înseamnă că este incompetent.

Realitatea este că trebuie neapărat ca mediul de stat şi cei privaţi să lucreze împreună. Această criză sanitară a impus această nouă regulă a jocului, pentru că altfel nu eşti competitiv. Practic, Guvernul nu are de făcut decât să copieze şi să aplice pachetele de măsuri, ideile, programele, din celelalte ţări ale UE, să le aplice şi în breslele noastre, altfel jucătorii rămân în urmă.

De exemplu, dacă jucătorii din UE primesc şapte pachete, atunci şi jucătorii de aici trebuie să primească acele şapte pachete, la aceleaşi valori. Însă noi aici suntem puţin în urmă, iar acest decalaj ar putea duce la o descalificare. Deci foarte mulţi jucători din România, pe diferite bresle, în competiţia directă cu cei din UE, care au sprijin, cred că vor dispărea, pentru că viaţa e ca în junglă, mai ales dacă eşti în criză, cum este aceasta sanitară, iar fiecare se retrage în cochilia lui şi acţionează instinctual. Deci aici cred că Guvernul ar trebui să ajute mediul, dar nu trebuie să facă nimic în plus decât ceea ce li se oferă competitorilor din UE.

Să se uite la ce fac alte Guverne?
Ştefan Vuza: Bineînţeles că trebuie adaptate la specificul românesc. Dar UE are 842 de măsuri, iar noi avem 12. Deci foarte puţine. În domeniul industrial încă impactul nu se vede, dar dacă în următorul an noi nu sprijinim economia la fel, atunci în următorii trei ani veţi vedea că dispar bresle întregi.

Dacă aţi fi premier, care ar fi primele măsuri pe care le-aţi lua?
Ştefan Vuza: Nu dacă aş fi, nu vreau să fiu niciodată premier. Ce i-aş recomanda premierului.

De ce nu aţi vrea?
Ştefan Vuza: Nu mă pricep la politică, nu am acea empatie, pentru că spun lucrurilor pe nume şi cred că s-ar supăra foarte mulţi, atunci eu rămân aici şi de aici o să ies la pensie, din chimie.

Mediul politic a început într-adevăr să fie mai profesionist decât acum 10 ani, 20 de ani şi cred că îşi merită locul mulţi dintre cei care sunt acolo. Însă mecanismul este gripat sau cel puţin aşa se vede din unghiul nostru de vedere.

Cred că ceea ce ar putea face sau ar trebui să facă un premier este să facă o analiză şi să stabilească în ce excelăm noi în România, unde avem aşi competitivi, în ce bresle, în ce industrii, în ce domenii. Un singur premier a făcut acest lucru până acum – şi cred că am avut 20 de când avem premieri liberi – un singur premier a făcut acest lucru în urmă cu peste 10 ani, astăzi este guvernatorii băncii, de atunci nu s-a mai vorbit de o strategie: unde să investim şi unde să nu investim. Pentru că niciun Guvern din nicio ţară nu are bani pentru toate domeniile.

Deci întâi să facem o analiză: pe acestea zece suntem cei mai buni. Apoi, doi: nu doar să le oferim pachete ca în UE, dar să vedem cum putem fi diferiţi. Ungaria face acest lucru, Polonia face acest lucru, Germania la fel.

România a ales, în ultimii zece ani, o politică liberală, să nu se implice, lasă forţele văzute şi nevăzute ale pieţei să acţioneze. Cine supravieţuieşte, bine, cine nu, nu. Acest lucru se întâmplă într-o economie corectă, fără crize, dar criza aceasta sanitară a arătat că fără intervenţia statului nicio economie, nici cea a SUA sau a Chinei nu supravieţuieşte. Deci statul trebuie să intervină, trebuie să ajute, dar pentru că nu are resurse nelimitate trebuie să ajute breslele unde ştim sigur că vom fi premiaţi.

Acesta este un sfat pentru că Guvernul actual a venit pentru un trend bun, am înţeles că patru ani nu mai sunt alegeri şi speram că aşa va fi şi atunci are timp să impună un pachet coerent, logic, chiar dacă la început doare, dar are timp ca acest pachet să aibă şi rezultate.

Nu-i poate mulţumi pe toţi.
Ştefan Vuza: Nici nu ne pricepem la toate. Nu facem avioane noi. Ştiţi că am avut o firmă, dar am avut şi de calculatoare la Timişoara, nu facem nici calculatoare, dar anumite bresle unde avem expertiză eu zic că acolo merită…

Care sunt acestea? Puteţi să îmi daţi câteva exemple?
Ştefan Vuza: Cred că dacă aţi venit în chimie, e limpede că o să vorbesc despre ceea ce mă pricep, dar nu e vorba de chimie, ce are o logică, chimia este breasla care este la începutul lanţului economic, iei materiile prime care sunt în ţară şi prin chimizare le oferi tuturor, că industriei metalurgice, că industriei alimentare, deci tuturor le oferi produse chimizate.

Decât să imporţi, mai bine le produci în această ţară şi România avea această expertiză, respectiv aveam 74 de combinate chimice acum 30 de ani, au mai rămas 14. Produceam chimicale şi exportam de 36 de miliarde de euro, acuma importăm 8 miliarde de euro chimicale. Economia a rămas la fel, dar e bine că aceste produse, dacă ai materii prime, să le chimizezi. Este foarte simplu, pe o scară de la 1 la 10 chimia garantat intră, şi nu o spun eu subiectiv fiind nu, ci o spune Uniunea Europeană care la fel are 28 de membri şi 17 dintre ei au declarat chimia ca breaslă strategică.

Deci domeniul strategic pe care o investesc, o protejează şi o fac să fie funcţională pentru că ea dă mai departe de lucru pe orizontală tuturor celorlalţi. Bineînţeles că ceilalţi 11 jucători nu au chimie ca să vorbim de toţi 28 din Uniunea Europeană. Deci chimia imposibil să nu fie acolo, la fel cum şi apa, industria apei să nu fie între breslele pe care trebuie să fim atenţi, să le protejăm şi să avem o oarecare independenţă. Practic, criza Covid-ului asta ne-a învăţat: să avem fabricaţii de produse vitale în ţara ta, ori nici măşti nu avem, nu? Asta e o mască a noastră, fabricată de noi, şi ar fi bine ca multe din produsele pe care astăzi le importam de la mari jucători, cum e China, şi acesta este mecanismul de rezilienţă la care face apel UE şi noi chiar putem prin rezilienţă să dăm drumul la capacităţi de producţie în România pentru că infrastructură există.

Nu avem autostrăzile, dar infrastructura de logistică pentru un combinat, nu neapărat chimic, şi metalurgic, şi în industria auto… Aţi văzut ştirile, industria auto – 500.000 de maşini s-au vândut anul trecut, s-au produs în România anul trecut. Pe vremea lui Ceauşescu abia se ajungea la 100.000. Deci stăm bine. România merge bine. 500.000 de maşini e foarte bine.

Şi cum să ajute statul aceste domenii strategice?
Ştefan Vuza: E atât de simplu. Dacă am fi singuri ar fi mai greu pentru că am fi subiectivi, dar dacă am copia ce a făcut Ungaria pentru ţara ei, Polonia pentru ţara ei, atunci niciun politician nu ar fost judecat că a fost subiectiv şi că a tras focul la oala lui. Ci simplu, dacă spunem că chimia în cazul de faţă este strategică ne uitam la toţi ceilalţi jucători, ce au făcut ceilalţi jucători?

De exemplu, energia. Avem momente în care România are cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană. Este inadmisibil o ţară care are şi hidro şi termo şi atomic, faţă de Ungaria care nu are nimic, să fie energia în Ungaria cu 20% mai ieftină decât aici? Gazul să fie în Belgia cu 30% mai ieftin decât în România, care are gaz? Deci din sistem, din complicaţii, aici şi guvernul nu are chiar toate pârghiile, complicaţiile sunt pe multe planuri, dar dacă doreşte cu adevărat să facă economia competitivă e atât de făcut. Oferă aceleaşi condiţii de competiţie acestor jucători. Eu sunt în zona asta de atlet care m-am pus la start, dar uite că pornesc cu 100 de metri mai în spate, am gazul mai scump decât ceilalţi care procesează gazul ca şi mine, am energia mai scumpă şi nu pot să fac faţă la o competiţie foarte, foarte dură.

Deci sunt simple sfaturile: hai să vedem ce au făcut celelalte ţări şi să îmi publice că nu este ajutor de stat, ci este o declaraţie. Mie îmi plac sarmalele şi fac sarmale. E declaraţie. Eu vreau să sprijin industria aceasta, exact, la vedere, cu legislaţia pe masă, încât orice jucător poate achiesa la noul domeniu unde s-a declarat că avem interes şi strategie. Deci politicienii îşi pot lua sfaturile foarte simplu din media, ce au făcut celelalte ţări în domeniile în care noi excelăm.

Da, nu trebuie acum să inventeze apa caldă. Spuneţi-ne câţi angajaţi sunt la Oltchim acum şi care sunt planurile privind politica de personal.
Ştefan Vuza: În cele două combinate avem 2.000 de angajaţi direcţi şi indirecţi sunt încă 5.000 de salariaţi. Oltchim e denumirea combinatului de la Vâlcea şi aşa va rămâne, Chimcomplex e denumirea combinatului de la Oneşti, el e chiar mai mare ca suprafaţă şi ca instalaţii decât cel de la Vâlcea. Pe amândouă le dezvoltăm în paralel, sunt investiţii la Oneşti în o fabrică de clorură de calciu cu o capacitate de patru ori mai mare decât a capacităţii actuale şi bineînţeles la Vâlcea, unde avem o familie în plus de produse cum este cea a poliolilor, în afară de oxoalcool, cea a poliolilor unde vom lansa în acest an o fabrică modernă, de care cred că toţi chimiştii sunt mândri, mai ales cei care au pasiunea aceasta şi o să o dăm şi publicului să o vadă cum arată o fabrică de ultimă strategie, astfel încât în anul viitor noi o să avem capacitatea de la 120.000 de tone să ne apropiem spre aproape 200.000 de tone de polioli. Poliolii sunt diverşi. Sunt peste 1.000 de variante de polioli, nu mai intram să vă explic ce înseamnă pentru cei care ne ascultă, dar pentru chimişti este suficient.

De asemenea, închiderea energetică, o să avem o fabrică de DOTP, dioctil tereftalat, şi mai sunt încă trei direcţii care rămân deocamdată pe masă, discrete, întâi să le putem realiza. Uitaţi cum este şi cel cu hidrogenul, care fiind un proiect de ţară, eu cred că ajungem şi la un miliard de euro dacă şi ceilalţi jucători doresc să vină să depunem dosarul împreună, va fi o reuşită.

Care sunt ceilalţi jucători?
Ştefan Vuza: Institutul de Hidrogen, am vorbit cu Universitatea din Bucureşti şi cu decanatul şi cu Facultăţile de Chimie, în Asociaţia noastră mai este şi Azomureş, mai este şi Terapia, fiecare ia câte o bucăţică pentru fiecare ştie să facă câte ceva. Noi facem doar substanţa activă, adică substanţa de bază, fiind o industrie mare, după care sunt alţi jucători din chimie, care le prelucrează. De exemplu industria farmaceutică este după noi şi atunci putem ajuta şi industria farmaceutică, de exemplu hipocloritul care merge mai departe la dezinfectaţi sau alcoolul izopropilic care merge iar la dezinfectanţi, dar de folosinţă umană, sunt alte fabrici. Ei sunt tot împreună cu noi, împreună vom face o asociaţie, adică suntem, dar acum vom face o asociaţie pentru a depune un dosar care are sens, ca să fi producătorul din interiorul UE al acestor substanţe finale să nu mai importăm în viitor în altă criză Covid sau cum se va numi ea.

Mai există chimişti în România?
Ştefan Vuza: România este fericita posesoare a unui aparat de învăţământ puternic, 17 facultăţi de chimie încă mai sunt în această ţară de stat, nu mai vorbim de cele private, comparând cu ţările din jur care au câte o facultate şi mai avem 11 institute de cercetări, avem şi 22 de licee de chimie, chiar dacă o mare parte dintre studenţi nu sunt atât de pasionaţi, cu siguranţă cei care sunt şi statistica arată că mereu 10% din orice breaslă sunt talentaţi şi au şi o pasiune de asta şi urmează, îşi cheltuie viaţa, şi-o investesc într-un domeniu fix cum este chimia, ei sunt foarte buni, suntem mulţumiţi de ei.

Bineînţeles că trebuie să îi şi atragem, pachetele noastre nu sunt ca cele din Occident, foarte mulţi români care lucrează, care au lucrat şi la Oltchim, Oltchim avea înainte 10.000 de salariaţi acum mai are doar puţin peste o mie, Oltchim având 80% din secţii în conservare. Noi acum vrem să dăm drumul la aceste secţii din conservare, cum este cea de PVC, policlorura de vinil din care se fac toate elementele de construcţii de la geamuri până la ţevile de plastic pe care le ştiţi şi acest proiect este în graficul nostru să-i dăm drumul cu etilene şi propilene care vin din verde, adică nu mai vin din fracţii octanice, ci vin din zona verde ca să mergem pe direcţia Green Deal-ului şi atunci chimişti avem.

Unii care vor să se întoarcă, specialişti din străinătate şi ei sunt buni pentru că trebuie să vezi mai multe combinate ca să ai o părere autorizată, nu să stai toată viaţa într-un singur combinat sau în două, trebuie să le vezi, trebuie să interacţionezi, să fii în asociaţii şi aici cred că România stă bine, avem, păi dacă au mai rămas doar 14 platforme chimice din 74, vă daţi seama că nu e de lucru pentru câtă forţă de muncă de specialitate am avea.

Dar sperăm ca să mai dăm drumul şi alte capacităţi împreună cu cine doreşte, că noi avem un timp limitat, nu putem face mai mult decât să ne facem în propria casă cât mai bine şi să dăm drumul la toate instalaţiile.