O valoare fixă a garanției pe care o vor plăti de anul viitor consumatorii români care achiziționează produse în amblaje PET, sticlă sau aluminiu ar inunda piața cu mai multe PET-uri decât dacă s-ar opta pentru o garanție cu valoare diferită, în funcție de cantitatea recipientului și materialul din care este făcut acesta, arată un studiu realizat de London Economics (LE), comandat de Asociatia ALUCRO. Potrivit sursei citate, în primii 5 ani de funcționare a sistemului garanție returnare (SGR), indiferent care va fi varianta aleasă – fixă sau variabilă- va scădea numărul sticlelor de plastic de pe piața locală.
Dar, în cazul unui SGR cu cuantum variabil, reducerea numărului de PET-uri va fi mai mare față de cea obținută în urma unui SGR cu cuantum fix. Pericolul cel maai mare vine însă de PET-urile cu o capacitate de peste 0,5 l pentru că numărul acestora va fi mai mare în cazul SGR cu cuantum fix al garanției, atât față de momentul actual- când nu există SGR- cât și față de SGR cu garanție variabilă. Practic, va crește consumul de plastic, ceea ce va avea un impact negativ asupra mediului, risipei alimentare și sănătății publice.
Totodată, indiferent de sistemul aplicat, va scădea numărul dozelor de aluminiu de pe piață. În cazul unui SGR cu cuantum variabil însă, scăderea este mai mică, un aspect important dacă ținem cont de faptul că ambalajele de aluminiu sunt infinit reciclabile și mai bine integrate într-un model economic circular decât cele de plastic.
În cifre, estimările LE pentru primii 5 ani de la implementarea sistemului cu o valoare fixă a garanției indică:
În cazul unui sistem de returnare-garanție cu rată variabilă, rezultatele în 5 ani modelate de studiu arată așa:
Cu cât se vor scumpi la raft băuturile, după implementarea SGR
Pentru România, valoarea depozitului a fost stabilit la 50 de bani, indiferent de cantitatea recipientului și tipul de material din care este realizat. Acest lucru înseamnă că, pentru a plăti mai puțin în magazin, un consumator ar trebui să renunțe la a mai cumpăra la cutie, achiziționând în schimb la PET.
Mai exact, în loc de 6 cutii de 330 de ml pentru care ar plăti o garantie de 3 lei ( plus 23% față de prețul de 12,89 lei din studiu), ar trebui să cumpere un PET de 2 litri pentru care ar plăti o garanție de numai 50 de bani ( plus 9% față de prețul actual de 5,3 lei din studiu). Diferență de 2,5 lei.
În schimb, dacă România ar merge pe varianta unei garanții variabile – 0,5 lei pentru recipiente de 500 de ml sau mai puțin și de 1 leu pentru recipiente de peste 500 de ml, diferența dintre cele doua opțiuni de consum ar fi de 2 lei.
Evident, aceste sume vor putea fi recuperate de consumatorii care recuperează ambalajele.
“Introducerea unui sistem cu garanție în valoare fixă descrește vânzările la cutie față de o perioadă în care nu există acest sistem. Scăderea este mai redusă în cazul unui sistem de garanție returnare în valoare diferită. În acest ultim caz, consumatorii se reorientează către PET-urie mari într-o mai mica măsură”, a explicat Dr. Charlotte Duke, Partener London Economics.
Ambalajele de aluminiu sunt infinit reciclabile și mai bine integrate într-un model economic circular decât cele de plastic și de aceea este mai important să se reușrească scăderea consumului de PET.
Modele de urmat
„Sistemul din România a folosit ca inspirație modelul estonian, unde există o valoare fixă a garanției. Dar România nu este Estonia – distribuția urban – rural este diferită, dar poate cel mai important factor diferențiator este populația. Estonia are puțin peste 1 milion de locuitori. Posibil ca acolo orice sistem SGR să funcționeze. România este una dintre primele țări mari în care se va implementa SGR, de aceea sunt mulți care se uită la România cum își va modela sistemul. Nu ar fi echitabil ca acest SGR să încurajeze consumul de plastic în detrimentul aluminiului sau sticlei. România trebuie să fie un exemplu de bune practici în regiunea noastră”, a explicat Dragoș Doru, Director General Can-Pack Recycling.
Acesta atrage atenția și asupra problemelor care pot apărea urmare a faptului că legislația în vigoare prevede ca 20% dintre acțiunile entității juridice care se va ocupa de gestionarea acestui sistem vor aparține statului.
” Cei 20% ar putea conduce la situații stranii. În plus, ce se va întâmpla cu profitul. Singura investiție prevăzută este de 2% pentru promovarea sistemului. Dar nu este tansparent unde se duce restul”, mai spune Doru.
Potrivit legii, întregul sistem va fi administrat de un „Administrator SGR” care va fi reprezentată de o societate pe acțiuni, persoană juridică română, înființată exclusiv cu scopul de a implementa, gestiona, opera și a asigura gestionarea și finanțarea SGR.
„Acum suntem practic într-un blocaj. Cum să înființezi sistemul, dacă nu ai cu cine să discuți. Cine răspunde de funcționarea acestui sistem? Nu se știe. Ne trebuie un sistem coerent care dă toate informațiile necesare pentru a finanța acest sistem. Baza este sistemul prin care administrezi date și bani. Trebuie finalizatăstructura acestei entități de administrare, să se aleagă acționarii, să se construiască ca entitate juridică și să se elaboreze un plan de afaceri. Sunt și anumiți pași operaționali, inclusiv un sistem IT și înrolarea utilizatorilor în acest sistem IT”, apreciază Raul Pop, expert în deșeuri
“Lituania este un exemplu extrem de bun despre cum se poate implementa un SGR eficient. Vedem că este bine organizat, cu mașinile de colectare care se află la supermakerturi în parcări, bine semnalizate, unități de colectare și sortare mici, dar eficiente, cu ambalaje care se pot aplatiza. Rezultatul este că 89% dintre ambalaje sunt colectate în aceste puncte de colectare, iar 97% din consumatori sunt satisfăcuți de funcționarea sistemului“, apreciază Maarten Labberton, Director Packaging Group, European Aluminium: