SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933

Germania a încetat unilateral să mai achite scadenţele datoriei pe termen lung la 6 mai 1933, la numai trei luni după ce Adolf Hitler a fost instalat în postul de cancelar. Neplata datoriilor l-a ajutat pe Hitler să-şi consolideze forţele, după ani de instabilitate politică în care Republica de la Weimar s-a luptat cu îndatorarea ridicată.

„Acestea sunt în general evenimente catastrofice. (…) Nu există final fericit”, a declarat Eugene N. White, profesor de istorie a economei la Universitatea Rutgers din New Jersey, potrivit Bloomberg.

Datoria uriaşă a Germaniaei ca urmare a reparţiilor de război a declanşat hiperinflaţie, blocaje politice şi de finanţare şi a adus naziştii la putere, iar ulterior default-ul. Datoria uriaşă poate conduce la rezultate greu de prevăzut, precum războiul civil şi despotismul care au devastat Florenţa după ce regele Edward al III-lea al Angliei a refuzat să-şi plătească datoriile către băncile oraşului stat italian în 1339 sau revoluţia din 1779 din Franţa, venită în urma a două default-uri ale coroanei franceze în 1770 şi 1788.

Un default al SUA, cea mai mare economie a lumii, riscă să genereze consecinţe devastatoare la nivel global, cu prăbuşiri pe burse din Brazilia până în Elveţia şi blocarea pieţei de 5.000 de miliarde de dolari a datoriei emise de Trezoreria SUA. Costurile de împrumut ar creşte puternic, rolul dolarului de monedă de rezervă a lumii ar fi pus la îndoială, iar economiile SUA şi ale altor ţări ar risca să intre în recesiune.

Liderii partidelor din Senatul SUA negociază pentru a evita intrarea ţării în default după ce autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată la 17 octombrie. După 17 octombrie, SUA vor avea lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se vor adăuga veniturile la buget, iar statul ar putea ajunge în situaţia de a nu putea plăti scadenţele în intervalul 22-31 octombrie, potrivit Biroului pentru Buget din Congres.

Germania, cu o datorie de 132 miliarde mărci aur pentru reparaţii de război şi cu interdicţia de a exporta în ţările învingătoare din Primul Război Mondial, a trecut prin mai multe default-uri începând din 1922, a declarat Albrecht Ritschl, profesor de istorie a economiei la London School of Economics.

Dacă o companie care nu-şi poate plăti datoriile intră în faliment, este divizată, vândută unui competitor sau se restructurează, default-ul unei ţări este diferit, notează Bloomberg.

Republica de la Weimar a amânat plăţi, a oprit transferuri, a reformat moneda şi a şters datorii, obţinând o serie de concesii de la creditori, înainte ca naziştii să respingă în totalitate obligaţiile în 1933.

Situaţia datoriilor Germaniei a fost clarificată abia în 1953, printr-un acord care efectiv a amânat plăţile până după reunificarea Germaniei, a afirmat Timothy Guinnane, profesor de istorie a economiei la Universitatea Yale.

Statele Unite, dornice să transforme Germania într-un bastion împotriva comunismului, au exercitat presiuni pentru acordarea de facilităţi Germaniei. Guvernul de la Berlin a finalizat în octombrie 2003 rambursările la obligaţiuni de 150 de milioane de euro emise pentru a finanţa plata reparaţiilor de război.

Germania şi Franţa au trecut prin default de câte opt ori fiecare începând cu anul 1800, afirmă economiştii Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff în cartea „This time is different” (De data asta este diferit). În timp ce Germania a fost suficient de mare şi de importantă strategic pentru a primi ajutor, default-ul de obicei nu se încheie cu bine pentru ţările mici.

Statele Unite s-au mai aflat în situaţia de a nu-şi respecta la literă obligaţiile financiare. În 1979, Trezoreria a întârziat plata a 122 milioane de dolari din cauza unor probleme tehnice, au scris Terry Zivney şi Richard Marcus în 1989, în cartea „The Financial Review” (Analiza finaniară).

În 1935, Curtea Supremă a decis că statul federal poate respinge cererile pentru plata în aur la obligaţiuni care dădeau posesorilor acest drept. Pentru că termenii contractului nu au fost respectaţi în totalitate, unele persoane afirmă că este o situaţie echivalentă cu default-ul.

De asemenea, în 1790, SUA au amânat până în 1801 plata dobânzilor la obligaţiuni preluate de statul federal, afirmă Reinhart şi Rogoff.

Argentina a intrat de cinci ori în default începând din 1951, iar în 2001 a stabilit un nou record pentru cea mai mare restructurare de datorie din istorie. Recordul a fost doborât de Grecia în 2012. Investitorii care deţin obligaţiuni ale Argentinei se judecă încă cu statul din America de Sud.

Incluzând şi restructurarea datoriei din 2012, Grecia a trecut prin şase situaţii de default începând din secolul XIX. Statul elen s-a aflat mai mult de jumătate din ultimele două secole în default.