‘Violenţa cu armă de foc este uimitor de ridicată pentru o ţară atât de bogată. Dacă există o mică diferenţă între nivelurile de criminalitate între ţările industrializate, rata omuciderilor cu armă de foc este în schimb superioară de 20 de ori în SUA’, constată experţi de la Bloomberg School of Public Health a Universităţii Johns-Hopkins (Baltimore, Maryland), citaţi duminică de La Croix.
Dacă numărul omuciderilor este cunoscut, există aparent puţine date despre impactul costului lor asupra societăţii americane. ‘Primul motiv îl constituie faptul că National Rifle Association şi alte organizaţii care fac lobby în favoarea armelor de foc exercită presiuni asupra liderilor politici să sisteze cercetările în domeniu’, afirmă site-ul american Mother Jones.
Astfel, pentru a încerca să obţină cifre, acest site de stânga a colaborat cu cercetătorul Ted Miller de la organizaţia independentă Pacific Institute for Research and Evaluation (PIRE). Munca lor a constat în căutarea datelor despre costurile directe înregistrate de serviciile de urgenţă, anchetele poliţiei, îngrijirile medicale pe termen lung, controalele psihologice, cheltuielile justiţiei (inclusiv detenţia în închisori a vinovaţilor). Ancheta a inclus, de asemenea, costurile indirecte: pierderi de venituri, pierderi pentru angajatori, consecinţe asupra calităţii vieţii.
În total, cheltuielile depăşesc 229 miliarde de dolari (peste 212 miliarde de euro). Cheltuielile directe se ridică la 8,6 miliarde, iar cele indirecte sunt estimate la cel puţin 221 miliarde. În această categorie, cheltuielile cele mai importante (estimate pe baza deciziilor tribunalelor) se referă în primul rand la ‘impactul asupra calităţii vieţii victimelor’ (169 miliarde de dolari), urmate de pierderile din venituri (49 miliarde anual).
Potrivit Mother Jones, 87 % din totalul acestor cheltuieli ar fi acoperite de contribuabili. Costul mediu al unei omucideri cu armă de foc ar fi astfel de 400.000 de dolari. Totuşi, aceste cifre nu iau în calcul suficient cheltuielile legate de ‘tratamentele medicale pe termen lung şi handicapurile’provocate.
Consecinţele acestor drame, în special cele pe timp îndelungat, depăşesc imaginaţia. Mother Jones citează astfel mărturia unei tinere femei, Jennifer Longdon, devenită paraplegică în 2004, după ce fusese ţinta unui trăgător într-o parcare în apropiere de Phoenix (Arizona). Atacul a fost probabil ‘un act de violenţă gratuit’, crede victima. El nu a fost niciodată elucidat.
Jennifer Longdon a fost spitalizată de 20 de ori pentru diverse complicaţii, între altele pentru că şi-a fracturat ambele picioare căzând de pe scaunul său rulant. Asiguratorul său a reuşit să obţină anularea contractului. În timp ce veniturile ei înaintea dramei se ridicau la 80.000 de dolari anual, Longdon a trebuit ulterior să-şi declare falimentul personal. Ea nu mai primeşte decât 2.000 de dolari ca indemnizaţie lunară, vărsată prin Sistemul de securitate socială public. Acesta a plătit, de asemenea, 250.000 de dolari pentru diferitele tratamente medicale în decurs de 10 ani. În aceste cheltuieli nu au fost incluse amenajările necesare în micuţa locuinţă a victimei pentru a-i permite să se adapteze noii sale vieţi.