SUA deţin arme capabile să distrugă în siguranţă depozite de arme chimice şi biologice
Purtătorul de cuvânt al forţelor aeriene, Jennifer Cassidy, a declarat portalului citat că muniţiile sunt denumite PAW (Arme de atac pasiv, după denumirea în engleză) şi CrashPad.
Guvernul SUA susţine că regimul preşedintelui sirian Bashar Al-Assad a folosit arme chimice contra populaţiei civile iar, duminică, preşedintele Barack Obama a anunţat că va cere acordul Congresului american pentru o intervenţie militară în această ţară arabă.
Pentagonul a desfăşurat în Mediterana Orientală cinci distrugătoare echipate cu rachete de croazieră şi, potrivit unor surse militare, a ordonat trimiterea în Marea Roşie a portavioanelor USS Nimitz şi a grupului său de intervenţie. Potrivit sursei militare, armele dezvoltate de forţele aeriene ar putea fi transportate de avioane de tipul Eagle F-15, Raptor F-22 şi de bombardiere B-1 şi B-2. Niciuna dintre aceste aeronave nu operează de pe portavioane. F-22 şi bombardierele B-1 şi B-2 sunt capabile să evite detectarea lor de către radare şi sunt capabile să pătrundă în spaţiul aerian al unei ţări, precum Siria, care are sisteme antiaeriene puternice.
Organizaţii precum Human Rights Watch şi experţi militari şi-au exprimat preocuparea că bombardarea depozitelor cu armament chimic sau biologic în Siria ar putea să conducă la eliberarea de agenţi toxici cu risc crescut pentru populaţie.
Una dintre armele care ar putea fi utilizate în acest scop, cunoscută sub numele de CrashPad sau BLU-119/B, este o bombă dotată cu un explozibil incendiar de înaltă temperatură, capabil să incinereze agenţii chimici înainte ca aceştia să se extindă, potrivit unor documente ale Ministerului american al apărării, transmite EFE. La fel ca şi alte bombe care distrug buncăre, această armă are scopul de a pătrunde în structurile de beton, înainte de a exploda, şi face parte din arsenalul unor ţări ca Danemarca, Egipt, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Israel, Olanda, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. Potrivit surselor citate de EFE, bomba are o carcasă de oţel de circa 254 milimetri grosime şi este umplută cu 240 kilograme de triton, un amestec de 80% trinitrotoluen şi 20% pulbere de aluminiu, şi un detonator, la coadă. Se presupune că temperatura ridicată a exploziei arde agenţii chimici şi biologici înainte de a provoca distrugerea lor.
La rândul său, PAW, dezvoltată în secret în timp ce SUA pregăteau invadarea Irakului la sfârşitul lui 2002, distruge obiectivele cu energia cinetică în loc de explozivi, potrivit documentelor militare. Odată lansată bomba dintr-un avion, acoperişul exterior al armei se separă, la o altitudine prestabilită, ceea ce permite ca cele 3.700 de bare penetrante individuale, neexplozive, să cadă liber şi să străpungă obiectivul.