Noua rată, denumită SOFR (Secured Overnight Financing Rate), va funcţiona în paralel cu Libor (London Interbank Offered Rate), însă în timp organismele de reglementare speră că din ce ce în ce mai multe derivative şi credite vor face tranziţia la noua rată, ceea ce va duce la scăderea importanţei Libor.
Scăderea finanţărilor interbancare afectează fiabilitatea Libor, care se bazează uneori pe estimări în loc de tranzacţii reale. De asemenea, reputaţia Libor a fost afectate de acuzaţiile potrivit cărora băncile au manipulat această dobândă înainte şi în timpul crizei financiare din 2007-2009.
În schimb, SOFR se bazează pe tranzacţiile de pe piaţa repo cu certificate emise de Trezoreria americană, unde băncile şi investitorii împrumută certificate de trezorerie overnight, o piaţă robustă cu un volum cotidian al tranzacţiilor de aproximativ 800 de miliarde de dolari.
‘Se va baza pe un volum foarte solid al tranzacţiilor, nu cred că vom mai întâmpina o bună parte din problemele şi volatilitatea din jurul Libor’, a declarat Blake Gwinn, analist la NatWest Markets.
Cu toate acestea, tranziţia de la Libor la SOFR va fi una progresivă şi dificilă. În primul rând, spre deosebire de Libor, în cazul SOFR nu există o piaţă cu scadenţa la o lună sau trei luni. ‘Mi-e greu să îmi imaginez cum vom putea ajunge la o metodă de calcul similară pentru această rată şi aceasta este factorul decisiv pentru cei care vor să adopte SOFR în detrimentul Libor’, a declarat Thomas Simons, economist la Jefferies.
În plus, va fi nevoie de timp pentru creşterea lichidităţii derivativelor, care vor folosi ca bază nouă rată. CME Group va lansa contracte futures pe baza SOFR în data de 8 martie, în timp ce marii intermediari financiari vor asigura tranzacţii swap în cursul anului.
Libor (London Interbank Offered Rate) – rata dobânzii practicată pe piaţa londoneză – utilizat ca indicator de referinţă pentru produse financiare în valoare de peste 350.000 de miliarde de dolari din întreaga lume, este calculat pe baza datelor trimise de un panel de 20 de bănci cu privire la dobânzile pe care cred că le vor percepe alte bănci pentru a se împrumuta între ele.