Planul a fost dezvoltat în baza analizei circumstanţelor prăbuşirii în toamna lui 2008 a uneia dintre cele mai importante bănci de investiţii din SUA – Lehman Brothers.
‘Procedura prevede ca pierderile majore în caz de faliment al unei instituţii financiare, care are o valoare sistemică globală, să fie suportate de creditorii şi acţionarii săi’, menţionează autorii acestui articol din Financial Times, având poziţii de conducere în departamentele financiare ale Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii şi care au fost implicaţi în negocierea proiectului respectiv.
Cu toate acestea, ‘autorităţile intenţionează să se asigure că banca are capitaluri proprii suficiente pentru a-şi îndeplini obligaţiile faţă de contribuabili’, mai subliniază experţii. Sub incidenţa acestui program se află 16 mari bănci din SUA şi Marea Britanie, a căror activitate pe piaţa financiară are un caracter global.
În cazul colapsului unei bănci din această categorie, managementul superior al instituţiei va fi suspendat, dar cele mai importante direcţii ale instituţiilor financiare vor primi sprijin şi vor continua să funcţioneze şi filialele băncii respective cu o situaţie stabilă.
Planul elaborat ar implica intervenţia guvernului pentru stabilizarea situaţiei în cazul în care colapsul băncii ameninţă cu apariţia unei crize sistemice transnaţionale. În luna iulie, nouă mari bănci care operează în SUA (Bank of America, Citigroup, Goldman Sachs, Morgan Stanley, JPMorgan Chase, Barclays, Deutsche Bank, Credit Suisse şi UBS) au propus planuri de urgenţă de desfiinţare a lor cât mai repede şi cât mai simplu posibil în caz de faliment.
Cu ajutorul acestor ‘testamente’, autorităţile de reglementare din SUA speră să evite o repetare a situaţiei legate de banca de investiţii Lehman Brothers, care s-a prăbuşit brusc în 2008, provocând un colaps total al pieţei financiare. Atunci, statul a fost nevoit să salveze situaţia pe seama contribuabililor.