Lista include: UniCredit Bank, Gazprombank, VTB, Alfa Bank, Sberbank, Otkritie Bank, Rosbank, Promsvyazbank, Raiffeisenbank şi Russian Agricultural Bank.
Normele Basel III, elaborate după izbucnirea crizei financiare, vizează mai ales consolidarea fondurilor proprii ale băncilor, precum şi rezervele lor de lichidităţi pentru a limita riscurile de faliment şi a evita noi crize. Ele prevăd impunerea pentru instituţiile bancare a unei rate de fonduri proprii de 8%, până la finalul lui 2018.
Cele zece bănci deţin peste 60% din totalul activelor din sectorul bancar rusesc, a anunţat Banca Centrală a Rusiei.
În ultimele luni unele instituţii financiare importante şi-au redus prezenţa în Rusia, inclusiv Deutsche Bank, BNP Paribas SA şi Munich Re. O depreciere semnificativă a rublei, extinderea sancţiunilor impuse Rusiei şi preţul scăzut al ţiţeiului au adâncit declinul economiei ruse. Indicele bursier RTS a scăzut anul acesta cu 18%, ceea ce i-a determinat pe unii investitori să renunţe la activele deţinute în Rusia.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi-a redus, de asemenea, investiţiile în Rusia. Instituţia şi-a vândut participaţia deţinută la compania de utilităţi Enel Rusia şi şi-a redus participaţia deţinută la retailerul rus Lenta Ltd.
Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară a anunţat luna trecută că toate cele 100 de bănci mai mari din întreaga lume îndeplinesc noile norme mai dure de capital convenite după criza financiară şi sunt aproape de îndeplinirea noilor norme în materie de lichiditate.
Normele Basel III stipulează că băncile trebuie să deţină o rezervă de obligaţiuni, denumită rată de acoperire a lichidităţii (LCR), în ideea de a rezista timp de o lună la şocurile de pe piaţă fără ajutor extern. Norma privind LCR a început să fie introdusă de la 1 ianuarie 2015 şi va fi majorată treptat până în 2019.
Potrivit Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, în luna iunie 2014, cele mai mari 100 de bănci aveau un LCR mediu de 125%, peste nivelul mediu.
Normele Basel III vizează mai ales consolidarea fondurilor proprii ale băncilor precum şi rezervele lor de lichidităţi, pentru a limita riscurile de faliment şi a evita noi crize.