Succesul Dacia loveşte dur în imaginea Renault. Maşina ieftină nu e totul

Devenit prizonier al succesului nesperat adus de Logan şi surorile sale, care au ajuns să genereze mai mult de o treime din vânzările grupului, constructorul francez Renault a ajuns să se specializeze în producţia de modele low-cost, cu care a devenit o marcă internaţională, scrie presa franceză. Dovada: anul trecut, Renault a lansat nu mai puţin de patru modele sub marca sa low-cost Dacia, în timp ce, sub brandul Renault, a scos un singur model: Clio IV. Divizia “entry”, denumirea francezilor pentru low-costuri, a produs anul trecut în jur de un million de maşini, care au fost fabricate în România, Maroc, Brazilia, Rusia, etc.

Reversul: vânzările pe piaţa europeană, singura pe care Renault mai vinde maşinile sale din gama tradiţională, s-au prăbuşit. Renault a cunoscut cel mai mare recul, dintre toţi constructorii mari europeni, o scădere de 22,5% a vânzărilor sub brandul propriu. Cota de piaţă a coborât până la 8,5%, incluzând aici şi vânzările Dacia, în condiţiile în care, acum zece ani, Renault, singură, avea 10,7%.  Exemplul francez e elocvent: cu tot cu Dacia, înmatriculările grupului Renault au scăzut cu 22% anul trecut (piaţa franceză a văzut cu doar 14%) şi, dacă scoatem din acest calcul Dacia, care a mai îmbunătăţit din rezultatul pe ansamblu, căderea Renault este şi mai accentuată: 24,7%. Şi asta pe piaţa naţională!

Devine Renault o marcă low-cost, marginală în Europa? Afacerea pare a se baza din ce în ce mai mult pe Sandero, Logan sau Duster. Lucru ce poate părea logic dat fiind că, în ciuda preţurilor mici de vânzare (Logan 2 are un preţ de plecare de 7.700 de euro în Franţa), marja operaţională pe gama low-cost a depăşit cu mult nivelul de 6%, stabilit iniţial. Gama “entry” este cea mai profitabilă, la nivelul întregului grup.

Reţeta succesului e cunoscută:  50% din componentele noilor Logan şi Sandero sunt din vechile generaţii, 70% din piesele de la Logan 2 pot fi văzute şi Lodgy, costurile de dezvoltare pentru Logan 2 au fost cu 30% mai mici decât cele pentru vechea generaţie.

Aşadar, Renault pare a deveni specialistul mondial numărul unu în materie de low-cost, dar dezvoltarea gamei “entry” se face în detrimentul gamei tradiţionale. Iar pe piaţa Uniunii Europene, modelele low-cost ocupă, totuşi, o poziţie marginală. Şi, orice ar spune constructorul francez, cu aceste maşini nu-ţi creezi o imagine prea bună.

Iar evoluţia istorică a modelelor “vârf de gamă” ale Renault nu arată deloc bine. Acum 30 de ani, celebrul  Renault 25, nava amiral a francezilor, se vindea în 135.000 de unităţi în cel mai bun an (1985). Safrane, care l-a înlocuit a avut un record de doar 65.000 (în 1993), iar Vel Satis a avut cel mai bun an în 2002, când a consemnat vânzări de 20.700 de unităţi (în 2002). Ajungând la zilele noastre, modelul Latitude are cifre de vânzări care stârnesc râsul, după cum spun chiar francezii. Acum 15 ani, Safrane şi Espace cucereau publicul european, iar acum Renault mai vinde, din gama medie superioară, doar monovolumul Scenic. Vânzările modelului Laguna, maşină din aceeaşi gamă, sunt în cădere liberă.

Spre deosebire de ei, partenerii lor japonezi de la Nissan (la care Renault are o participaţie de 44%) atacă piaţă cu modele de clasă superioară, berline de mari dimensiuni şi SUV-uri 4×4. Nu trebuie uitată nici marca de lux Infiniti din portofoliul celor de la Nissan.

Aşadar, Renault riscă să devină o marcă low-cost, şi să fie marginalizată pe piaţa europeană, chiar facă oficialii grupului spun că vor încerca să schimbe tendinţa. Imaginea sa de producător de maşini ieftine are de suferit: o maşină low-cost nu te face să visezi.