Partea cea mai frumoasă a înţelepciunii populare este că există câte o zicală pentru orice ocazie. În cazul celor doi lideri europeni se potriveşte aceea cu plusul şi minusul care se atrag. Şi cine mai regretă cuplul Merkozy uită cât de mult se călcau pe nervi Angela şi Nicolas la începutul relaţiei lor. Abia venirea crizei i-a apropiat semnificativ, relateaza RFI Romania.
Speranţa de care putem să ne agăţăm cu toţii este aceea că între Merkel şi Hollande nu mai poate exista o fază de tatonare. Criza e deja aici. Bineînţeles că a fost o greşeală a nemţilor care nu au apreciat corect raportul de forţe politice din Franţa şi care au mizat pe Sarkozy la ultima mână din pokerul electoral. Dar cancelarul german are capacitatea să se adapteze rapid şi între Paris şi Berlin nu e nevoie de amor, ci doar de un parteneriat solid.
Faptul că cei doi lideri reprezintă spectre politice diferite e un avantaj pentru ei personal, dar şi pentru Europa. Dacă stânga şi dreapta vor găsi o linie de compromis în chestiuni economice şi fiscale, atunci deciziile lor vor fi mai uşor acceptate de celelalte state ale UE. Pe plan intern, fiecare lider îşi va consolida poziţia faţă de propria opoziţie parlamentară. Cert e că în democraţia timpurilor noastre nu contează dacă ai dreptate sau nu. Trendul e important şi aici Germania ar trebui să facă unele concesii de la rigoarea bugetară în timp ce Franţa ar trebui să accepte că Berlinul nu poate achita toate notele de plată ale Europei. Ambii lideri sunt nepretenţioşi şi pragmatici. Deci se aseamănă prea mult pentru a se înţelege la final? Şi aici avem o zicală potrivită: cine se aseamănă se aduna.