Surse bancare: „taxa pe lăcomie” va trece rapid în conturile clienţilor. Dobânda la creditul în valută se va dubla. La lei creşte cu 33%

Mega ordonanţa apare într-un context îngrijorător pentru România, spun surse din mediul financiar bancar pentru ECONOMICA.NET. „Astfel de taxe, pe energie, petrol şi active financiare nu au fost introduse niciodată în perioadele de creştere economic, de investiţii. Apariţia acestor suprataxe te poate duce cu gândul că România va intra în curând în criză financiară şi chiar în incapacitate de plată în viitorul apropiat, dacă nu are alte surse de venit la buget”, spun sursele citate.

Prin această taxă pe inflaţie (taxa pe activele bancare legată de evoluţia ROBOR) – taxa pe activele bancare creşte în funcţie de evoluţia ROBOR, evoluţie care fluctuează în funcţie de inflaţie.- actualul executive nu face altceva decât să pună presiuni pe agenţiile de rating care vor reacţiona la scurt timp după intrarea în vigoare a acestei legi.

Pentru clientul direct al băncii, impactul acestei taxe pe lăcomie va fi de reducere a creditării, de suplimentare a costurilor pentru creditorii viitori şi actuali şi de dispariţie a creditelor de refinanţare. Făcute grosso-modo, costurile suplimentare pe dobânda suportată de client sunt împărţite pe creditele în lei şi valută. Astfel, taxa de 0,9% (aferentă actualului nivel al ROBOR la 3 şi la 6 luni) se aplică tutoror activelor bancare şi va aduce la buget un plus de 3,6 miliarde de lei conform cifrelor disponibile în prezent.

Numai că, activele bancare sunt raportate statistic în lei, chiar dacă includ şi creditele în valută denominate în lei. Cum OUG nu spune nimic despre vreo împărţire a taxei în lei şi valută nu rămâne decât să tragem concluzia că taxa se aplică tuturor indexată la acelaşi indice de referinţă, ROBOR, care este pentru lei. Numai că, Robor este 3,04% în timp ce Euribor este 0,1%, ceea ce înseamnă că pe respective monedă instituţia de credit va plăti o taxă dublă decât cea iniţial. Raportate la costuri suplimentare pentru clienţi, aceste taxe vor însemna dublarea dobânzii de bază la creditele în valuită şi majorarea cu 30%-35% la cele în lei, în funcţie de bancă şi de distribuţia activelor acesteia. La ora actuală, peste 43% din creditele din sistemul bancar românesc sunt în valută. Practic, această taxă loveşte prima dată în debitorii persoane fizice, apoi în exportatori, producătorii de bunuri interni şi toate IMM-urile care lucrează pe bază de credit pentru finanţarea capitalului de lucru.

În plus, calculele pe total sistem bancar arată că taxa de 0,9% pe total active este echivalată în acest moment la 3,5-3,6 miliarde de lei. La un ROA per total sistem de 1,78%, aplicarea unei taxe de 0,9% pe active înseamnă reducerea la jumătate a profitului. Din ce rămâne, băncile trebuie să plătească şi impozit pe profit de 16%. Dar, sistemul bancar are în 2018 în jur de 10 – 11 bănci care vor termina anul în pierdere şi cam jumătate din bănci la care, taxa pe active s-ar putea să fie mai mare decât profitul brut. Pentru toate aceste bănci, acţionarii vor trebui să vină cu bani de acsă. Dacă în primă fază o vor face şi vor stopa doar activitatea de retail, în cea de-a doua fază să ia decizia dacă închid porţile în România sau se transformă în filial ale băncii mamă şi se supun legilor altui stat. Chiar dacă vor fi obligate să plătească anumite taxe şi impozite aici, cuantumul lor ar putea să difere. Mai rău de CEC şi Banca Transilvania care nu au cum să se transforme în filiale

Pe de altă parte, această taxă pe active, care mai există în câteva state europene este altfel concepută, este cea mai scump[ din Uniunea Europeană. Este vorba de un procent subunitar fix care nu este legat de nici o referinţă sau oricum nu de o referinţă cum este ROBOR care va creşte exact în continuare din cauza inflaţiei generate de noile taxe din Ordonanţa Teodorovici. . Astfel, în Marea Britanie este un procent fix aplicat la cifra de afaceri, care include şi părţile negeneratoare de profit ale băncii, gen activele imobiliare, în Polonia este de 0,44% din activele băncii, dar nu fluctuează în funcţie de vreun indice, iar în Ungaria este de 0,33%, în aceleaşi condiţii.

Proiectul de ordonanţă precizează că „Instituțiile financiar-bancare sunt obligate la plata taxei pe active, denumită în continuare taxa pe lăcomie, în situația în care media trimestrială ROBOR determinată potrivit art. 84 alin. (2) depășește pragul de 1,5 %, denumit în continuare prag de referință. Dacă media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referință, cota taxei pe lăcomie de 0,9 % se majorează progresiv cu câte 0,3 puncte procentuale la fiecare depășire cu câte 0,5 puncte procentuale, inclusiv, a pragului de referință majorat cu 2 puncte procentuale”.