Suveică de firme falimentate fără să plătească facturi la gaze. Gaz de France dă din umeri

Mai mult, în anumite cazuri, filiala românească a colosului francez Gaz de France Suez Energy România (GDF) are scăpări atât de mari faţă de rigorile acestuia, încât încheie contracte de furnizare cu firme care sunt deja în procedură de insolvenţă.

Aşa s-a întâmplat cu trei dintre cele 5 firme care au folosit aceeaşi capacitate de producţie a sticlei și au fost înregistrate la adresa B-dul Petrolului nr. 57 „Hala 1“,  Ploieşti, potrivit datelor de contract de pe facturile GDF şi datelor de la Registrul Comerţului (RC) ale firmelor respective.

Miza

Deşi pare mică să fie vorba despre o miză mică, o firmă de vase de sticlă (damigene, borcane) este o afacere profitabilă cu rezultate bune la export, mai ales câtă vreme gazele în România sunt mai ieftine decât în alte ţări din UE.

Firma Beta Green SRL, care nu întâmplător îşi are sediul tot la adresa menţionată mai sus (dar la „Camera 1“), a avut în 2010 venituri de aproape 622.000 de lei din comerţul cu ridicata „nespecializat“, cum este încadrată pe site-ul Ministerului Finanţelor.

În schimb, veniturile Expiglass au scăzut în 2010 la aproape 583.000 de lei, de la 750.000 de lei în 2007.

„Prin Beta Green se vinde producţia firmelor de la aceeaşi adresă,  care au tocmai scopul de a face contractele de gaze păguboase pentru GDF“, spune Stan Gheorghe, administratorul Expiglass.

Întreprinzătorul dă vina pe concurenţa celor care nu-şi plătesc datoriile şi nu păţesc nimic. În literatura de specialitate fenomenul are şi un nume: hazardul moral.

„Înainte de a veni „ei“ pe piaţă,  cu sistemul lor de rău platnici, veniturile noastre erau de circa 200.000 de euro pe an. Au scăzut mereu de atunci, pentru că protejaţii pot să nu-şi plătească datoriile“, adaugă şeful firmei prejudiciate, făcând aluzie la stăpânii Beta Green, firmă la care vom reveni mai târziu.

Suveica debitorilor

Costul gazelor naturale reprezintă 60% din cheltuieli în afacerea producţiei de sticlă, potrivit jucătorilor din piață. Astfel că, până la prosperitate, micii întreprinzători, care sunt oricum vulnerabili la schimbările politice la nivel local, trebuie să facă faţă, iată, şi distorsiunii competiţiei de piaţă.

Nu există date disponibile despre consumul celei dintâi firme cunoscute din „Hala 1“, Serglass SRL, dar seria contractelor dubioase ale GDF cu consumatorii din Ploieşti, B-dul Petrolului nr.57, începe cu a doua.

Astfel, GDF România a încheiat cu firma REPROL FOREST SRL contractul 3002395703 din 26 iunie 2007, deşi la Registrul Comerţului (RC) se înregistrase deja, „din oficiu, dizolvarea societăţii“, încă din  7 mai 2007.

Reprol Forest  face recurs la decizia de dizolvare şi este reînscrisă ulterior la RC, după data contractului, ca să ajungă, la 31 martie 2008, la o datorie de plată peste 600.600 de lei faţă de GDF, din care restanţe de peste 502.000 de lei , plus majorări de întârziere de 10.868 de lei.

O lună mai târziu, cu alţi asociaţi, firma pleacă din B-dul Petrolului (fiind, ulterior, în fine, dizolvată), ca să lase loc firmei Amiel SRL.

La rândul său, AMIEL SRL intră oficial în jocul „gaze neplătite pentru sticlă ieftină“, după ce intră în insolvență, conform dosarului  5523 / 2008, de „faliment, procedura simplificată“, potrivit documentelor RC.

Nu contează cât de simplificată este procedura, GDF România tot încheie cu Amiel contractul  de furnizare de gaze nr. 3003895593 din 21 noiembrie 2008. Este drept că înscrierea insovenţei  se face la RC abia în 6 februarie 2009.

„GDF ar fi trebuit să ceară firmelor certificatele constatatoare ale situaţiei lor juridice. Nu au făcut-o pentru nici una din cele 5 firme, după înformaţiile mele“, spune Stan Gheorghe.

Și treaba merge mai departe pe B-dul Petrolului nr. 57, Hala 1. Amiel SRL avea de plătit o datorie de aproape 478.000 de lei, la 28 februarie 2010. Consumul curent nu mai era decât puţin peste 11.500 de lei.

Ce răspunde Gaz de France (GDF) pentru ECONOMICA.NET

„Datorită legislaţiei aplicabile în domeniul gazelor naturale, GDF SUEZ Energy România nu are instrumente legale de a refuza încheierea unui contract de furnizare de gaze naturale în regim reglementat. În plus, cu privire la informaţiile pe care le prezentaţi, vă supunem atenţiei faptul că subscrisa are obligaţia legală de a păstra confidenţiale datele comerciale“, se spune în răspunsul GDF.

În fapt, la B-dul Petrolului nr. 57, Hala 1, venise momentul unui nou actor: Niwalis Consulting s.r.l.

GDF România încheie contractul de furnizare de gaze  nr. 3004027544 cu NIWALIS  Consulting în 12 noiembrie 2009, chiar dacă pentru aceasta se deschisese procedura de insolvenţă încă din 29 septembrie 2009.

Contractul din 12 noiembrie a fost, e drept, doar o preschimbare reglementară a unui contract mai vechi, din august 2009, potrivit răspunsului ANRE, autoritatea  în domeniu, dat reclamantului Stan Gheorghe.

Totuşi, Niwalis încă mai consuma gaze de peste 100.000 de lei în luna august 2010, pe B-dul Petrolului nr. 57 Hala 1, cu toate că era radiată de la RC încă din 3 iunie 2010.

Apărarea GDF şi pierderea altora

GDF se apără spunând că „ia toate măsurile pentru recuperarea debitelor restante, respectând termenele impuse de legislaţia referitoare la furnizarea de gaze naturale“.

De asemeni, „reglementările specifice, emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), prezintă particularitatea de a nu oferi unui furnizor posibilitatea de a refuza încheierea unui contract de furnizare cu un consumator „nou“, pentru motivul că „vechiul“ are restanţe“, răspund oficialii GDF întrebărilor ECONOMICA.NET.

GDF se mai apără şi cu obligaţia de a da gaze oricui are sediu, chiar dacă intră în insolvenţă. Legea nu ar lăsa-o să oprească gazele unei firme care intră în insolvenţă. Dar nici dacă nu plăteşte sute de mii de lei? Este mai uşor pentru GDF să oprească gazele unei familii pentru datorii de câteva zeci de lei, cum se întâmplă adeseori?

Între timp, firma concurentă, Expiglass, pierde contracte, a pierdut contracte, bani şi  meseriaşi, care se duc pe Petrolului 57, în Hala1,  „pentru că ei îşi pot permite să le dea mai mult şi să scadă preţurile pe piaţă la jumătate. Cum să nu îşi permită!? Peste 60% din costuri sunt cu gazele şi, în timp ce eu le-am plătit la timp, şi după un consum măsurat cu contoarele potrivite, ei au contoare subcalibrate, care nu mai funcţionează la mărimea consumului pentru sticlărie. Şi concurenţii mei consumă gaz nemăsurat, că nu au ştiut că s-a defecta contorul, nu?!“, se plânge  Stan Gheorghe, administratorul Expiglass.

Furtul şi contorul

Întreprinzătorul Stan Gheorghe spune că s-a lovit de lipsa de cooperare politicoasă a companiei furnizoare de gaze GDF, până în momentul în care, într-un târziu, în noiembrie anul trecut, problema a ajuns la serviciul de „pierderi non tehnice“ (mai precis furturi) al GDF Ploieşti.

Şeful serviciului respectiv a organizat, în noaptea de 3 spre 4 noiembrie anul trecut, un control surpriză cu personal GDF adus din alte judeţe şi cu forţele de ordine. S-a descoperit un „by pass“, o conductă care ocolea contorul şi prin care o a cincea firmă, ELORI s.r.l., care s-a succedat în Hala 1 de la adresa cu bucluc, fura, se pare, gaze.

În sfârşit aşa, GDF a ajuns să sesiseze „organele de cercetare penală pentru cercetarea săvârşirii infracţiunii de furt“, cum spune un alt răspuns oficial la întrebările ECONOMICA.NET.

Nici o sesizare, însă, în chestiunea dotărilor firmelor de la adresa menţionată cu contoare improprii consumului mare de gaze necesar producţiei de sticlărie.

„La adresa B-dul Petrolului nr. 57 au fost montate mereu contoare de capacitate mică faţă de consumul industrial necesar cuptoarelor de producere a sticlei“, spune Stan Gheorghe.

Întreprinzătorul povesteşte cum firma pe care o conduce are montat încă din 2008 un contor SCADA, pentru consumatori industriali, care debranşează automat instalaţia de la reţea în a 46-a zi de neplată a facturii.

„Acest tip de contor nu a fost montat niciuneia din societăţile care au funcţionat la adresa de mai sus“, scrie Stan Gheorghe în numeroasele memorii adresate autorităţilor (inclusiv Consiliului Suprem al Magistraturii, şi o să vedem de ce).

Administratorul Expiglass îşi continuă corespondenţa cu GDF şi solicitările ca aceasta „să nu mai îngăduie situaţia anormală de acolo“.

Abia „în aprilie 2011, o echipă de la GDF a venit la noi (Expiglass, n.r.), au făcut măsurători pentru a vedea consumurile lunare, apoi s-au dus şi pe B-dul Petrolului şi au schimbat contorul de capacitate muică GN 40 cu unul de o capacitate mai mare, GN 65“, povesteşte Stan Gheorghe.

Consumatorul care funcţiona atunci acolo, ELIORI COM s.r.l. nu a mai avut încotro, pare-se, şi a apelat la metode radicale. În noiembrie avea să fie găsită conducta suspectă, care ocolea contorul. „Dar cum de i-a dat gaze dacă nici nu avea stabilit punct de lucru pe B-dul Petrolului?!“, se întreabă Stan Gheorghe.

În chestiunea contoarelor, GDF aruncă responsabilitatea în sarcina consumatorilor: „Toate aspectele pe care le descrieţi fac parte, conform legislaţiei aplicabile, din exploatarea instalaţiei de utilizare, atribut exclusiv al consumatorilor de gaze naturale.

În plus, operaţiunile tehnice periodice obligatorii (verificarea şi revizia) pentru instalaţiile de utilizare ale consumatorilor industriali au fost şi sunt în sarcina acestor consumatori. Furnizorul de gaze naturale nu are instrumente legale pentru a efectua un control asupra instalaţiilor de utilizare ale consumatorilor industriali“, răspunde GDF.

Suspiciuni

Patronul Expiglass a ajuns până la Consiliul Supream al Magistraturii (CSM), susţinând că unii angajaţii ai GDF ar fi fost convinşi să fie îngăduitori de către un procuror local.

Cele 5 SRL-uri suspectate (Ser Glass, Reprol Forest, Amiel Cons, Niwalis Consulting şi Eliori Com), care s-au perindat la adresa  menţionată din Ploieşti, ar fi fost înfiinţate „numai în scopul de a se face contracte de furnizare a gazelor pentru capacităţile de producţie de sticlărie. Nu se poate face producţie cu câţiva angajaţi“, spune Stan Gheorghe.

Totodată, o altă firmă s-ar fi ocupat de vânzarea produselor, Beta Green SRL, al cărui asociat a fost, până nu demult, soacra procurorului Eduard Stasie, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Suspiciunea este alimentată şi de faptul că există nume care se repetă în înregistrările asociaților firmelor în cauză.

Altfel spus, cele 5 firme  ar fi fost cu consumul, iar Beta – cu veniturile. Niwalis nu are decât bilanţurile pe 2 ani la Ministerul Finanţelor, 2007 şi 2008, cu toate că a fost radiată din RC abia la jumătatea lui 2010. „Niwalis a fost declarată falită în 24 aprilie 2010, dar i s-au mai dat gaze până în decembrie“, spune Stan Gherghe.

Amiel SRL nu a mai raportat din 2007, de dinainte de a intra în „afacere”, iar Reprol, la fel, din 2006.

În schimb, veniturile Beta Green corespund calibrului afacerii cu sticlă.

La câteva zile după descoperirea furtului din 4 noeimbrie, adică „în 9.11.2011, în jurul orei 9.00, la sediul GDF s-a prezentat dl. procuror Eduard Stasie“, care şi-ar fi însoţit soacra asociată la Beta Green la sediul GDF Ploieşti, în vizită la organizatorii controlului, potrivit lui Stan Gheorghe.

„Dl procuror Stasie a încercat să intervină pentru rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor familiei“, scrie Stan Gheorghe în memoriul către CSM.

Contactat de ECONOMICA.NET, procurorul neagă complet toate acuzaţiile. „Ce este GDF? Nu am nici o legătură cu problema respectivă şi nici cu afacerea soacrei mele. Nu am fost în vizita de care vorbiţi. M-a verificat şi CSM“, a declarat Eduard Stasie, înainte ca Parchetul să să răspundă oficial.

„Am fost chemat politicos de două ori, de către procurori de la CSM veniți la Ploiești, să îmi susțin afirmațiile și de tot atâtea ori am fost lăsat să aștept mai multe ore în șir în zadar, după care mi s-au cerut politicos scuze. Am fost chemat şi marţi (22 mai, n.r.), din nou. Reprezentantul CSM m-a ascultat cu atenţie şi pe mine şi pe un reprezentant al GDF“, povesteşte Stan Gheorghe.

„Sesizarea formulată de de dl. Stan Gheorghe, înregistrată la 8 decembrie, se află în prezent în curs de soluţionare. Urmează ca rezultatul verificărilor să fie comunicat petiţionarului“, sună răspunsul primit de ECONOMICA.NET, de la CSM.

Oficialii GDF nu au griji, din moment ce „în aprecierea noastră (a oficialilor n.r.), afirmaţiile dlui. Stan Gheorghe nu sunt în concordanţă cu realitatea“, după cum spune GDF.

Bani puţini şi grei

Omul de afaceri ploieştean este revoltat: „Dacă nimeni nu ia apărarea întreprinzătorilor cinstiţi, şi dacă şi o companie cu reputaţia GDF se comportă astfel, atunci nu mai nimic de făcut în ţara asta? Închidem lumina şi plecăm, dacă nu ne „adaptăm“?“, se întreabă Stan Gheorghe.

Facturile neplătite ale rău-platnicilor, care au acoperit, unul după altul, afacerea cu sticlărie de pe Bulevardul Petrolului nr. 57 din Ploieşti ar depăşi 1,5 milioane de lei. „Sunt bani pe care GDF trebuie să-i scoată de undeva şi îi scoate de la cei care plătesc conştiincios facturile“, acuză Stan Gheorghe.

Prejudiciul suferit de Expiglass din cauza concurenţei incorecte îngăduite de GDF ar depăşi 544.000 de euro, potrivit calculelor lui Stan Gheorghe, făcute în sesizarea către CSM. Patronul Expiglass aşteaptă răspunsul de la CSM şi apoi vrea să-şi caute dreptatea, ca mulţi alţii, la CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.