La începutul acestui an, lovit în plin de odioasa OUG 114, leul a suferit un episod de depreciere accelerată ca urmare a bulversării provocate investitorilor străini. BNR s-a trezit somată să intervină sub argumentul că stabilitatea cursului de schimb este doar treaba ei, indiferent de deciziile de politică fiscală. Astăzi se fac auzite tot mai multe voci care solicită băncii să intervină, dar în sens invers, pentru slăbirea leului, ca măsură de corecție a deficitului de cont curent. Nu este nici prima, nici ultima dată când se vinde iluzia că dezechilibrele pot fi ”rezolvate” prin curs, pentru că ”rezerva BNR e atât de mare încât poate face ce vrea cu cursul de schimb, oricând dorește.”