intelectuali

Mă gândesc la intelectualii debutați politic ca disidenți mai mult sau mai puțin notorii înainte de Revoluție, afirmați pe deplin în anii ’90 și în prima parte a anilor 2000 și deveniți repere definitive odată cu „lupta anticorupție” din ultimii ani, cu tot cu discipolii lor. Dacă îi întrebi, toți se vor declara categoric „de dreapta” sau, cel puțin, vor respinge „stânga” ca opțiune politică, după experimentul criminal al totalitarismului comunist.