„Odată cu trecerea generațiilor, o teză se radicalizează și se transformă din doctrină în dogmă. Corurile sale de îngeri devin stoluri de papagali, care scandează formule precum ,sau, după caz. În același timp, din doctrina originară sunt epurate orice implicații care ar putea părea periculoase pentru elitele care dețin puterea. Pentru că teza devine apologetică, repetitivă și lipsită de viață și de asemenea pentru că apar probleme pentru care răspunsurile generate de paradigmele ortodoxe fie lipsesc, fie sunt inacceptabile, apar antiteze pentru fiecare teză”.