Reglarea deficitelor externe, un deficit bugetar de maximum 1% din PIB, o deviaţie a inflaţiei de plus/minus 1% faţă de inflaţia din Zona Euro, un curs de schimb care să nu devieze (după stabilirea parităţii) cu mai mult de 15% sau chiar 2,5%, în funcţie de varianta aleasă (pentru ERM II), o creştere economică medie de 4% anual şi atingerea unui prag al PIB-ului de 70%-75% din PIB-ul economiilor din Zona Euro sunt doar câteva dintre constrângerile impuse de aderarea la euro, care presupune intrarea iniţială în ERM II. Fără intrarea în mecanismul cursurilor de schimb (ERM II), de minimum doi ani, şi împlinirea condiţiilor cerute de acesta, România nu are ce căuta în Zona Euro. „Pentru a îndeplini aceste cerinţe, trebuie să avem o scădere anuală de 0,5% a defictului bugetar, şi revederea regimului fiscal al României pentru a putea obţine în următorii câţiva ani o creşte a ponderii veniturilor în PIB cu 3%-4%”, spune Daniel Dâianu, membru al Consiliului de Administraţie al BNR.