neputinta

Când eram mic, să fi avut şapte – opt ani, am fost, ca în fiecare vară, la ţară, la bunici. Acolo am căpătat, de la un prieten, un briceag frumos, cu mâner din corn de cerb. Copil sărac, fără multe lucruri, crescut şi cu lipsurile comunismului, m-am bucurat teribil; mă fascina că un lucru care mi se părea atât de frumos şi de iscusit lucrat era chiar al meu.