Procesul, cu o miză de 290 de milioane de lei, fusese iniţial câştigat de francezi la Curtea de Apel, dar a fost pierdut la ÎCCJ. Sumele reprezintă cheltuielile furnizorului cu importurile de gaze necesare asigurării consumului clienţilor, nerecunoscute, la acel moment, de ANRE, dar recunoscute ulterior. Atât GDF Suez cât şi E.ON au fost nevoite să facă importuri, pentru că gazele interne ajungeau cu prioritate la combinatele chimice.
:format(webp):quality(92)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2016/04/832975703_truth_reliability_guilt_fairness_91253700.jpg)
