Europa fierbe în faţa valului de refugiaţi dislocaţi de războiul din Siria. Dezbaterea legitimă este, ca de obicei, eclipsată de reacţii primitive – se remarcă aici în special reflexul xenofob vizibil atât în centrul şi estul Europei, cât şi dincolo de Canalul Mânecii, unde în încercarea de a-l masca se face uz, la fel ca în cazul imigranţilor români şi bulgari, de paranoia deficitului bugetar şi a ocupării puţinelor locuri de muncă de către străini. Nu punem la socoteală teama francezilor, aflaţi încă în stare de şoc după cele trei atentate teroriste cu care au avut de-a face de la începutul acestui an. La deranjul xenofob de la extremele Europei se adaugă autismul elitelor din inima proiectului european, care, au paralizat odată ce au ajuns în situaţia să aplice „acasă” principiile pe care le-au predicat de atâtea ori altora – drepturile omului şi legislaţia UE în domeniul refugiaţilor de război şi ai azilanţilor politici.