Tăierea salariului minim ar duce rapid economia în criză

Trecand peste faptul ca datele nu mai sunt actuale deoarece salariul minim de la 1 ianuarie 2018 a fost majorat de la 1450 la 1900 lei, aceasta idee este una dintre cele mai nocive pentru economie care a aparut in presa romaneasca in ultimii 8 ani. Este chiar mai nociva decat taierea cu 25% a salariilor in 2010 si majorarea peste noapte a TVA de la 19% la 24%, masuri care au avut efecte distructive in economie si care au necesitat o perioada de aproximativ 8 ani pentru ca economia sa revina la conditiile de dinainte.

Impactul unei astfel de masuri este devastator si ar duce economia Romaniei direct in criza. De ce?

In primul rand, ar afecta substantial potentialul de crestere a economiei pe termen lung iar impactul pe rata de crestere a PIB potential determinat printr-un filtru econometric multivariat este de aproape -1,05 pp. Deci economia Romaniei isi va reduce semnificativ ritmul de crestere potentiala si sansa de a recupera decalajele fata de media europeana sau de a adera la zona euro.

In al doilea rand, aceasta masura ar contribui semnificativ la declansarea unei crize economice in trei, patru ani ani si ar putea determina o amplitudine mai mare a acesteia decat ca efect al parcurgerii ciclului economic normal. In acest sens, prin intermediul unei estimari pe baza unei regresii simple dintre PIB real si salariul minim real, se observa ca o variatie a ratei de crestere a salariului minim real de 1pp determina o variatie a ratei de crestere a PIB de 0,11pp.

Intrepretand rezultatul obtinut in sens restrictiv, doar acest factor, izolat, ar putea declansa criza in mai putin de doi ani, fara a tine seama de alti factori, inclusiv ciclici/naturali. De aceea, in plus fata de rezultatul obtinut din regresie, in estimarea impactului scaderii salariului minim asupra cresterii economice s-a tinut cont si de numarul mare de salariati remunerati cu salariul minim (aproximativ 1,5 mil), de ponderea mare a consumului in PIB (aproximativ 77%), de contributia mare a consumului la cresterea economica, de faptul ca aproape in totalitate salariul minim se duce in consum, de influenta pe care o are modificarea salariului minim asupra masei salariale, de influenta semnificativa pe care o are modificarea salariului minim asupra salariilor mici din economie si de ponderea ridicata a numarului de salariati cu salarii reduse din economie.

Astfel, daca la 1 iulie 2018 s-ar reduce salariul minim la 1000 de lei si tinand seama de ipotezele de lucru, atunci economia ar scadea dramatic, rata de crestere a economiei ar ajunge in 2018 de la aproximativ 4.5%-5% la 3,6%, in 2019 ar cadea la aproximativ 2,16% iar in 2020-2021 ar intra in criza.

In al treilea rand, piata muncii ar fi cea mai afectata tinand cont de lipsa acuta de forta de munca cu care ne confruntam. De altfel, cresterea salariului minim in ultimii ani a fost mai mult una naturala decat una discretionara, ca urmare a dificultatilor intampinate de companii in gasirea de forta de munca. Mai mult, nivelul actual al salariului minim în România este redus, situându-ne pe antepenultimul loc în UE, iar diminuarea propusa ar arunca Romania pe ultimul loc, cu mult in urma Bulgariei.

Nu in ultimul rand, din punct de vedere social ar fi un dezastru, o astfel de masura ar fi un soc negativ tinand cont de faptul ca aproximativ 30% dintre salariati obtin venituri la nivelul salariului minim. O scadere a venitului brut cu 31% (in varianta prezentata in propunere de la 1450 la 1000) se transmite aproape proportional in venitul net iar aproximativ 1,5 milioane de persoane vor intra automat in saracie. O scadere a venitului net de 30% inseamna ca 1,5 milioane de persoane nu vor mai putea sa-si asigure traiul de maine, nu vor mai putea sa-si plateasca intretinerea, datoriile la banca sau sa-si mai asigure minimul de hrana.

O astfel de masura de taiere a salariului minim este antieconomica, contrara sensului existent la nivelul economiei mondiale. De ce?

In toate tarile din lume, tendinta este de majorare a salariului minim iar o scadere a acestuia este asociata de studiile de specialitate cu masuri de austeritate care au ca efect scaderea economica.

Potrivit unui studiu realizat de Eurofound, fundaţia UE pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, in cea mai mare parte a tarilor europene in anul 2017 s-a inregistrat o crestere a salariului minim. Astfel, din 22 de ţări analizate, 19 ţări au înregistrat o creştere a salariului minim legal în perioada 1 ianuarie 2017 – 1 ianuarie 2018 în termeni nominali, dintre care 18 şi în termeni reali.

In 2015, Germania a introdus salariul minim pe ora pentru anumite ramuri economice iar de aceasta masura au beneficiat aproximativ 4 milioane de angajati. Incepand cu data de 1 ianuarie 2017, salariul minim s-a majorat, de la 1 ianuarie 2018 este obligatoriu pentru toate ramurile economice si nu se mai admit exceptii iar urmatoarea crestere va fi la 1 ianuarie 2019.

Susţinerea creşterii salariului minim s-a realizat si in cea mai liberala tara a lumii, fiind sustinuta de cei mai mari economisti ai lumii. Astfel, in 2014, în SUA, 75 de economişti americani au semnat o scrisoare prin care îndemnau la creşterea salariului minim, printre aceştia numărându-se laureaţii premiului Nobel Joseph Stiglitz, Kenneth Arrow, Eric Maskin, Peter Diamond, Robert Solow, Michael Spence, Thomas Schelling şi o serie de alţi economişti renumiţi, cum ar fi Larry Summers, Emmanuel Saez, Dani Rodrik, Daron Acemoglu etc. Prin această scrisoare se susţinea că în literatura de specialitate există numeroase studii care arată că majorarea salariului minim a avut un efect negativ nesemnificativ sau nu a avut niciun efect negativ asupra ocupării forţei de muncă chiar şi în perioade mai grele pe piaţa de muncă. Mai mult, cei 75 de economişti susţin că cercetarea ştiinţifică a demonstrat că o creştere a salariului minim ar putea avea un efect stimulativ asupra economiei.

Un alt laureat al premiului Nobel, Krugman, susţine creşterea salariului minim şi consideră că efectele în economie sunt pozitive atunci când nivelul acestuia este redus şi când se combină şi cu alte măsuri fiscale. Mai mult, Krugman considera ca reducerea salariului minim ar fi o eroare pentru economie, nu ar duce la o crestere a ocuparii fortei de munca iar propunerea reducerilor salariale ca solutie la somaj este o idee total neproductiva.

In final, as vrea sa reamintesc ca si in Romania a fost publicata o scrisoare in 2014, dar impotriva cresterii salariului minim. Conform acestei scrisori, cresterea salariului minim este considerata o masura anti-sociala si distructiva pentru economie. Atat de „distructiva” a fost pentru economie incat s-au creat de atunci mai mult de 466.000 de locuri de munca, rata somajului a scazut la minimul istoric de 4,5% iar rata somajului in randul tinerilor a scazut cu mai mult de 23%.

In loc de concluzii, va prezint mai jos cateva citate dintr-un document publicat de Ministerul Federal al Muncii si Protectiei Sociale din Germania care nu mai au nevoie de comentarii:

„Salariul minim protejează personalul din sectoarele economice cu salarii mici împotriva firmelor care practică dumpingul salarial. În afară de aceasta, datorită salariului minim, competiţia dintre firme nu se va mai desfăşura în detrimentul salariaţilor, ale căror salarii se reduceau continuu, ci aducând pe piaţă produse şi servicii de mai bună calitate”.

„Salariul minim obligatoriu pe economie îi protejează pe angajaţii din Germania în faţa angajatorilor care plătesc salarii mici şi necorespunzătoare. În felul acesta, salariul minim obligatoriu reprezintă şi o contribuţie la concurenţa loială şi funcţională din economie. În acelaşi timp, acesta asigură o stabilitate mai mare a sistemelor de asigurări sociale.”

„Bunăstarea din Germania ne-o câştigăm împreună, ea având la bază munca de bună calitate a milioane de oameni din ţara noastră. Salariul minim permite participarea noastră, a tuturor, la rezultatele economice obţinute. Acesta asigură baza unor drepturi salariale decente, mai ales în acele sectoare economice în care salariile mici erau foarte răspândite. Salariul minium conferă muncii valoarea meritată, reprezentând pentru salariaţi recompensa pentru munca prestată. În felul acesta se pune piatra de temelie pentru viitoarea bunăstare şi succesul ţării noastre, întărind în acelaşi timp şi coeziunea socială. Dacă munca nu ar fi apreciată cum se cuvine, acest lucru ar submina fundamentul pe care se sprijină întreaga societate civilă.”

Dan Armeanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de valori, din cadrul ASE Bucureşti.