Ţara lui „nu ştiu, nu am, nu vreau, nu pot, să se facă!”

Acolo, ne explică un comunicat de presă al CNAIR, domnul ministru s-a sumeţit la ei:

„Vă rog să luați foarte în serios ceea ce vă spun. Este un ultimatum. Statul român este un partener onest. Eu nu voi tolera nicio scuză în cazul în care nu vă faceți treaba. Dacă vă blocați undeva vă rog să comunicați CNAIR, pentru rezolvarea situațiilor apărute. Eu am cerut și colegilor de CNAIR să fie eficienți. Aveți termene, vă rog făceți-vă treaba la timp. Eu personal voi inspecta derularea lucrărilor, pentru că infrastructura rutieră este un sector prioritar.”

Hai să le luăm pe rând. Mai întâi, faptul că, după 50 de ani de comunism şi 30 de democraţie, un ministru român al Transporturilor îşi permite să dea vina pe constructori pentru lipsa de infrastructură a României este halucinant. Nu ştiu, poate greşesc eu, dar în locul domnului ministru, în locul constructorilor s-ar fi aflat, cu siguranţă, propriii mei oameni. Cei din minister, cei din CNAIR, cei care au făcut licitaţiile, cei care au verificat lucrările. Despre asta mi-ar fi plăcut să văd un comunicat. Nu că printre constructori ar fi numai sfinţi şi oameni oneşti, departe de mine acest gând. Dar nici să ne apucăm să vopsim, din nou, gardul. Ca într-un celebru caz recent în care un poliţist a filmat un gândac într-o secţie de poliţie, şi e cercetat disciplinar. Pentru că important nu e să nu ai gândaci prin clădiri. Important e să nu cumva să se afle. Importantă e Omerta de stat. La fel şi aici. Important nu e să discutăm „pe bune” de ce nu avem infrastructură. Nu, „noi ne facem treaba. Ăia nu şi-o fac!” Ca şi când ar putea păcăli pe cineva cu copilăriile astea, ca şi cum nu am şti, de atâţia ani de zile, care este realitatea în România. În ţara în care, dacă plouă, e mereu record în materie de străzi şi autostrăzi cu cele mai multe piscine olimpice din lume.

Apoi, „statul român este un partener onest”. Nu, nu este. Statul român este, de fapt, cel mai prost datornic din România. Nu îşi plăteşte datoriile cu anii, îşi angajează prietenii şi rudele care n-au habar în posturi de răspundere, este nesimţit, plin de incompetenţi care fac sau tocmesc proiecte proaste şi funcţionari acri care bagă beţe în roate sau se bagă ca musca-n lapte. Întrebaţi, de curiozitate, oamenii care lucrează cu statul român cam în cât timp îşi recuperează banii. Ca orice „bully”, statul român se bazează pe faptul că nimeni nu face scandal, că altfel e scos de pe lista „agreaţilor” la păpat bani de la stat. Că statul român e obişnuit să facă ce vrea el, discreţionar. Contează muşchii lui, nu interesul nostru.

„Nu voi tolera nicio scuză în cazul în care nu vă faceţi treaba” – domnule ministru, din nou, uitaţi-vă în propria ogradă. E plin, acolo, de oameni care nu că nu-şi fac „treaba”, ci de multe ori chiar sabotează „treaba” activ, voit sau pur şi simplu din prostie. Ca să nu mai vorbim despre „scuza” clasică, aceea că nu vă plătiţi datoriile. Iar oamenii sunt sătui să plătească din propriul buzunar şi să aştepte cu anii să li se deconteze de către statul român când are el chef.

„Dacă vă blocați undeva vă rog să comunicați CNAIR, pentru rezolvarea situațiilor apărute.” O, super. Păi am să vă spun un secret: de regulă, chiar la CNAIR, companie aflată în subordinea d-lui. ministru, se blochează treaba. Poate ar trebui să-i întrebaţi de ce. De ce, cu un buget imens, cu şoferi taxaţi până le ies ochii – impozit local pe maşină, acciză pe carburant, TVA, rovignetă, taxă de pod – nu sunteţi în stare să construiţi câţiva metri amărâţi de şosea? Are vreun sens să discutăm competenţa CNAIR în ţara cu cea mai proastă infrastructură din Europa? 

„Infrastructura rutieră este un sector prioritar.” Ştim, domnule ministru. Ne-am prins după miile de kilometri de autostradă, lipsa gropilor, coerenţa şi calitatea lucrărilor de întreţinere, semnalizarea rutieră plină de coerenţă şi consistenţă. Aveţi dreptate.

Am să închei cu un citat apoteotic din dl. director general al CNAIR. Aflăm din comunicat că domnia sa a cerut ca „acolo unde există front de lucru să se opereze la capacitate maximă. Iar unde sunt probleme, acestea să fie rezolvate într-un timp cât mai scurt, respectiv două săptămâni și nu în șase luni de zile. Important este ca proiectele să fie bine realizate, problemele tehnice să fie asumate și rezolvate. Astfel, cine gresește, trebuie să și remedieze”.

Înţelegeţi? Domnia sa e director general al companiei care trebuie să rezolve infrastructura şi problemele legate de infrastructură. Şi asta a şi făcut, practic. A cerut. Magic materializate, cuvintele domniei sale ne vor purta lin autovehiculele până la destinaţie, problemele sunt rezolvate, proiectele sunt bine realizate, iar cine greşeşte remediază.

Nu am ştiut că lucrurile pot fi atât de simple. Probabil că de aceea nici nu sunt manager la stat. Acum, că am aflat, tocmai am trimis un e-mail publisherului meu, în care l-am înştiinţat că am cerut să se scrie mai multe ştiri, articole, interviuri şi reportaje, iar acestea să fie mai bine scrise, toată lumea  să muncească mai mult, iar traficul să fie mai mare.

Mulţumesc frumos statului român că m-a învăţat cum se fac lucrurile mult mai uşor şi mai eficient! Imediat cum am trimis acest e-mail, am devenit un produs media mult mai bun!