Taxa de 2% pe afacerile băncilor poate crește ratele populației. Statul își taie singur craca de sub picioare: Impozit colectat mai mic și împrumuturi de la bănci mai scumpe

După introducerea noi taxe de 2% pe cifra de afaceri, definită conform FINREP, băncile caută soluții pentru a acoperi pierderile. În funcție de strategie, instituțiile de credit pot opta pentru una sau mai multe soluții de diminuare a efectelor noii legislații. De la scumpirea produselor bancare, la presiunea pusă pe dobânda cerută la titlurile de stat, până la jonglerii contabile cu majorările de provizioane și eliberarea de capitaluri. Deocamdată, fiecare bancă caută cea mai bună strategie în funcție de obiectivele sale de piață. Și bineînțeles nu poate oferi declarații oficiale despre cum ar putea crește dobânzile sau comisioanele pentru că, în acest fel Consiliul Concurenței s-ar putea autosesiza și ar putea spune că instituțiile de credit influențează piața.

Bănci oportuniste versus bănci obiective

Fiind o taxă pe activitatea generală a băncii, nu va exista probabil o corelație directă între acest cost suplimentar și prețul unui anumit produs sau serviciu bancar. Vor fi cel puțin două abordari posibile din partea băncilor, una oportunistă și alta obiectivă, determinată de o nevoie reală, spun analiști ai sectorului bancar. ”În plus, indiferent de poziția individuală a fiecărei bănci, cel mai probabil vor fi demersuri către BNR pentru a se solicita unele ajustări în politica BNR în privința regulilor de evaluare a riscurilor pentru calculul indictorilor de risc”, spune unul dintre bancherii consultați de Economica.net.

Astăzi, băncile din România sunt supra capitalizate (Tier 1: 20% în România versus 14% Media Internațională). Astfel, băncile mai pot elibera din capitalul propriu (eliberarea unor rezerve, plata unor dividende etc.), ceea ce va determina și o reduce a țintelor privind profitul de realizat. ”Scade baza de capital, deci la același bilanț, veniturile necesare, respectiv profitul necesar îndeplinirii obiectivului (de regulă, ROE – 15%) va fi mai mic, în cifră absolută. În felul acesta, chiar dacă apare un cost în plus, prin scaderera Tier 1, ROE poate fi menținut (paradoxal, chiar îmbunătățit)”, arată sursa citată.

Cu această ocazie, băncile oportuniste, în principal cele mari, au o „bună” explicație să își mai majoreze marjele de profit la unele produse, mai ales la cele la care în trecut au avut prețuri agresive (pachetele de cont curent și creditele ipotecare). Tot acestea, de asemenea, vor justifica tăierea unor costuri, mai ales cele cu dobânzile la depozite si cu personalul. Băncile ce vor acționa din motive obiective, în principal băncile medii și mici, care oricum au o dificulatate în plus, datorită mărimii lor, în a obține un ROE bun, vor trebui să găsească soluții de transfer al acestui cost suplimentar, dar și de compensare a acestui cost, prin reducerea unor costuri. Aceste bănci vor fi mai reticente la scăderea dobânzilor la depozite, dar vor ajusta marginal, dar suficient, aprope toate celelalte prețuri. În plus, vor reduce din costurile cu personalul (beneficii suplimentare, nu va fi cazul), respectiv cu achizițiile de orice fel.

Bănciule mici dezavatajate în fața celor mari. Apariția mai multor bănci la vânzare este un efect posibil

Un alt aspect, dar nu cu efect imediat, ține de faptul că toate băncile toate vor justifica deciziile lor prin înrăutățirea mediului economic din cauza taxelor suplimentare în economie (nu numai la bănci), ceea ce va produce efect negativ asupra calității portofoliului de credite (provizioane mai mari) și credite noi mai puține. În felul acesta, vor face provizioane mai mari si astfel vor avea un profit mai mic, deci un impozit pe venit mai mic. Conform noului pachet de măsuri fiscale, taxa de 2% se pune pe veniturile băncii, după ce, din aceste ”venituri se scad diferențele nefavorabile de curs valutar, diferența din deprecierea valorii titlurilor de stat, provizioanele pentru creditele neperformante”. Potrivit legii bancare, la calculul profitului impozabil sunt deductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi a provizioanelor. Deci băncile au o dublă deducere a provizioanelor în fața celor două taxe avute de plătit. Totuși, trebuie subliniat că provizioanele sunt cele care salveaza de multe ori o bancă de la faliment.

În plus, băncile ar putea pune presiune pe creșterea dobânzilor (cupoanelor) la titlurile de stat. Va fi si o optimizare fiscală parțială. În concluzie, efectul Taxei de 2% asupra clienților băncilor va fi unul marginal, iar comportamentul băncilor va rămâne același ca și cel din ultima perioada (credite noi relativ puține, mai mult pentru clienții corporate, dobânzi de la depozite relativ mici, marje de profit relativ mari). Totuși, această măsură s-ar putea întoarce mai degrabă împotriva Ministerului Finanțelor cu efect de boomerang, decăt să se transfere pe clienți. Sau băncile pot juca la ambele capete în același timp.

Un alt efect se va regăsi în competiția între băncile mari și cele mici. Cele mici sunt dezavantajate de taxa de 2% pe cifra de afaceri. S-ar putea să apară chiar mai multe bănci de vânzare decât cele care sunt acum. Consolidarea sistemului bancar local va continua, dar odată cu acesta dispare competiția. Rămâne de văzut ce strategie va adopăta fiecare bancă în parte, iar efectele acestor politici se vor vedea în ceva timp, nu imediat.