„A apărut mesajul că profitabilitatea băncilor este legată de dimensiunea ROBOR. Eu nu am găsit asta în nicio carte de economie şi în nicio ţară din lumea acesta o asemenea taxă nu este legată de un indice de dobândă local. Şi nici în România dacă te uiţi pe ultimii 10 ani nu se respectă această afirmaţie. Nu îşi are fundamente în realitate”, a explicat vineri Iancu Guda, în cadrul unei conferinţe organizate de Asociaţia Română a Băncilor.
El a precizat că, în perioada 2010-2014, când ROBOR a avut o valoare ridicată, randamentul activelor a fost zero sau negativ.
Guda susţine că sectorul bancar a avut pierderi foarte mari în perioada de recesiune din cauza creditelor neperformante şi a provizioanelor cu aceste riscuri. Potrivit sursei citate, sectorul a reuşit să aibă o profitabilitate în creştere în ultima perioada datorită restructurării şi unei politici mult mai eficiente a managementului riscului şi scăderii ratei creditelor neperformante.
„Profitabilitatea băncilor nu are cum şi nu este legată de dimensiunea ROBOR. Atunci de ce este legat ROBOR-ul? O spun cărţile de economie. ROBOR este legat de inflaţie. Şi dacă vă uitaţi pe 10 ani în spate întotdeauna când inflaţia creşte ROBOR-ul creşte, inflaţia scade, ROBOR-ul scade. Şi aşa şi trebuie să fie pentru că dobânzile trebuie să reflecte inflaţia, iar apoi riscul din piaţă şi lichiditatea din piaţă. Deci nu înţeleg fundamentul economic al unei asemenea măsuri. Nici Banca Naţională nu-l înţelege şi nici un economist, care este economist, nu poate s-o explice şi apoi este o dimensiune excesivă. Când vii cu o taxă care având în vedere dimensiunea ROBOR din trimestrul IV de anul trecut ar trebui să fie de 1,2% din active şi randamentul activelor 1,7%, nu văd cum rămâne viabil sectorul bancar, economic. Face pierderi pe recesiune şi când vine expansiunea ca să-şi recupereze pierderile din recesiune şi să facă un randament decent, vine statul şi confiscă 70% din profit”, a mai declarat Iancu Guda.
Prin Ordonanţa 114/29 decembrie 2018, Guvernul a decis impozitarea activelor financiare ale băncilor în cazul unui nivel al ROBOR mai mare de 2%, contribuţie numită iniţial de autorităţi „taxă pe lăcomie”.