Ghidul taxării veniturilor românilor care muncesc în Germania. Ce trebuie să ştiţi

Impozitarea veniturilor din salarii obținute de către angajații români în Germania

Rezidenții fiscali în Germania – impozitare pe veniturile globale, adică pe toate veniturile, indiferent de ţara unde sunt realizate.

Germania impozitează persoanele fizice pe veniturile realizate la nivel global dacă:
– au locuinţă în Germania pentru folosinţă personală sau
– au şedere obişnuită în Germania, adică sunt prezenţi în Germania pentru o perioadă neîntreruptă de şase luni sau mai mult, această perioadă de şase luni putând fi împărţită pe parcursul a doi ani calendaristici.

De obicei, lucrătorii sezonieri nu vor îndeplini aceste condiții și vor fi tratați ca nerezidenți, au spus pentru Economica.net consultanţii fiscali ai EY Germania, cu care am vorbit.

Nerezidenţii – impozitare limitată la veniturile din Germania

Contribuabilii nerezidenți sunt impozitați numai pe veniturile lor din Germania.
Impozitul pe venitul din salarii se reține de către angajator și reprezintă, în general, obligația fiscală finală. Impozitul reținut diferă de nivelul salarial.
Nerezidenții pot alege să fie tratați drept rezidenți și să depună o declarație fiscală în acest sens, dacă venitul lor supus impozitării în Germania se ridică la 90% din veniturile globale sau dacă venitul, care nu este supus impozitării în Germania, nu depășește 9.408 euro pentru anul calendaristic 2020, au explicat pentru Economica.net experţii EY Germania.

Mutarea în cursul anului în Germania sau din Germania

Dacă o persoană fizică se mută în (sau pleacă din) Germania într-un an calendaristic și își schimbă statutul de rezidență, veniturile din străinătate, obținute înainte de a deveni rezident fiscal în Germania, vor fi luate în considerare pentru determinarea cotei de impozit care va fi aplicat doar venitului din Germania. Astfel, în anul de relocare, se adaugă venitul impozabil din perioada de rezidență la perioada de nerezidență şi se declară printr-o singură declarație pentru ambele perioade, au mai spus pentru Economica.net consultanţii fiscali ai EY Germania.

Veniturile din salarii – reținere la sursă

Angajatorul german are obligația să rețină impozitul pe salarii (în germană, „Lohnsteuer”) la sursă la fiecare plată a salariului şi să vireze impozitul datorat la administrația fiscală locală.

Angajatul trebuie să pună la dispoziția angajatorului codul său de identificare fiscală. Acest cod este emis de autorități fiecărei persoane fizice care se înregistrează pentru prima dată în Germania și rămâne valabil permanent.

Nerezidenții trebuie să solicite un certificat de la administrația financiară de care aparține angajatorul, înainte de sfârșitul anului fiscal, pentru a li se atribui clasa de impozitare favorabilă I (inclusiv pentru aplicarea deducerilor de care ar putea beneficia un contribuabil căruia i se aplică impozitarea individual). Dacă certificatul respectiv nu este solicitat la timp, angajatorul va reține impozitul pe baza clasei de impozitare nefavorabile VI (clasa cu cel mai ridicat nivel de impozitare), au adăugat experţii EY Germania.

Deduceri și indemnizații

În 2020, fiecare rezident are dreptul la o scutire de la plata impozitului pentru o sumă de 9.408 euro sau de 18.816 euro pentru un cuplu căsătorit, care va depune declarația anuală privind veniturile realizate (ambii parteneri), această scutire aplicându-se și cuplurilor care sunt într-un parteneriat civil.

Cheltuielile făcute în scopul realizării, protejării sau păstrării veniturilor sunt, în general, deductibile. O deducere standard de 1.000 de euro se acordă pentru veniturile din salarii, cu excepția cazului în care se pot dovedi cheltuieli reale mai mari. Pentru angajații nerezidenți, care nu lucrează în Germania pe tot parcursul anului calendaristic, deducerea este calculată în mod proporțional cu perioada de prezență efectivă, au explicat pentru Economica.net consultanţii fiscali ai EY Germania. 

Cel mai des întâlnite cheltuieli de deplasare în scopul serviciului, care ar putea fi deduse, sunt diurnele pentru mese (în general, pentru primele trei luni), costurile asociate cu cheltuielile pentru a doua locuință sau pentru locuința folosită în timpul deplasărilor în afara locului de muncă de bază au adăugat experţii EY Germania cu care am vorbit.

Contribuțiile obligatorii de asigurări sociale sunt considerate cheltuieli speciale pentru rezidenți și nerezidenți. Doar rezidenții pot deduce contribuțiile făcute în baza unui contract de asigurare de viață, sănătate, accidente sau răspundere civilă, precum și plățile periodice către o societate din Germania, drept cheltuieli speciale în anumite limite. Plățile către societățile străine de asigurări sunt deductibile numai dacă societatea de asigurare respectivă are un sediu social sau un consiliu de administrație în UE sau într-un stat membru contractant al Spațiului Economic European (SEE), și acestea sunt autorizate să își gestioneze serviciile de asigurare în Germania, au spus pentru Economica.net experţii EY Germania.

Rezidenții pot solicita deduceri (parțiale) şi pentru anumite donații și cotizații de membru, taxă pentru biserică, cheltuieli pentru îngrijirea copiilor și taxele școlare pentru copii.

Cotele impozitului pe venit

Cotele de impozit pe venit în Germania sunt progresive între 14% și 45%. Venitul impozabil care depășește 270.501 euro pentru un singur contribuabil (541.002 euro pentru cuplurile care raportează veniturile împreună) este supus unei cote de impozit pe venit de 45% (cea mai mare cotă de impozitare).

Contribuabilii căsătoriți, precum și persoanele care locuiesc într-un parteneriat civil sunt eligibili pentru ce este cunoscut sub denumirea de împărțire a veniturilor în scopul impozitării.

Suprataxă pe solidaritate (în germană, „Solidaritätszuschlag”)

O suprataxă pe solidaritate de 5,5% este aplicată la impozitul pe venit datorat. Aceasta va fi eliminată începând cu 2021, au spus pentru Economica.net experţii EY Germania.

Impozitul pentru biserică (în germană, „Kirchensteuer”)

Organizațiile religioase autorizate percep o taxă membrilor lor, care, de regulă, este în plus față de impozitul pe venit datorat, calculându-se un anumit procent din acesta (8% sau 9%, în funcție de statul federal în care locuiește persoana fizică) și este limitat, în unele state, la 2,75% – 4% din veniturile impozabile.

Contribuțiile de asigurări sociale

Sistemul german de securitate socială acoperă asigurările de pensie, șomaj sănătate/asistență medicală și accidente. În general, aceste contribuții sunt obligatorii pentru toți angajații, inclusiv pentru lucrătorii sezonieri.

Excepție de la plata acestor contribuții sociale se aplică în cazul contractelor încheiate pe o perioadă care nu depășește trei luni consecutive (cinci zile lucrătoare pe săptămână) sau 70 de zile pe an. Din cauza pandemiei COVID-19, această scutire a fost extinsă de la 1 martie, la 31 octombrie 2020 pentru contractele de muncă încheiate pe o perioadă care durează până la 115 zile sau cinci luni (cu câteva excepţii).

Cetățenii români care desfășoară activități independente în România și care prestează o activitate sezonieră în Germania pot rămâne asigurați în sistemul de securitate socială din România. În acest sens, certificatul A1 ar trebui obținut de la Casa Națională de Pensii Publice din România.

Contribuții de stat pentru pensie şi şomaj (în germană „Rentenversicherung”, respectiv „Arbeitslosenversicherung”)

Asigurarea este obligatorie pentru toți angajații care lucrează în Germania, cu un venit minim brut de 450,01 euro pe lună. Pentru anul 2020, contribuțiile sunt în cuantum de 21% (pensie 18,6%, șomaj 2,4%) din salariu, fiind plafonate la o bază de calcul de 82.800 euro pe an (pentru statele din Estul Germaniei la 77.400 euro pe an). În general, aceste contribuții sunt împărțite în mod egal de către angajat și angajator.

Contribuţii de stat pentru sănătate și asistență medicală (în germană „Krankenversicherung”, respectiv „Pflegeversicherung”)

Asigurarea de sănătate de stat este obligatorie numai dacă venitul brut anual obținut în mod regulat de către angajat nu depășește 62.550 euro (plafonul aplicabil pentru 2020). Dacă venitul depășește acest plafon, angajatul poate opta să contribuie în sistemul de stat voluntar de sănătate. În acest caz, se aplică 14,6% (plus o suprataxă specială de asigurare de sănătate) pentru asigurarea de sănătate și 3,05% pentru asigurarea de asistență medicală de stat, împărțite în mod egal între angajator și angajat. Baza de calcul este plafonată la 56.250 euro venituri obținute pe an (sau 4.687,50 euro pe lună), au spus pentru Economica.net experţii EY Germania.

Contribuții de asigurare pentru accidente (în germană „Berufsgenossenschaft”)

Contribuția de asigurare pentru accidente cade în sarcina exclusivă a angajatorului, cuantumul acesteia variind în funcție de domeniul de activitate și de factorul de risc, au conchis consultanţii EY Germania.