Telemedicina în pandemie: unii medici din sistemul public au avut dificultăţi să acorde servicii medicale la distanţă din cauza dotărilor tehnice mai slabe decât ale pacienților

Iată radiografia serviciilor medicale la distanţă, în pandemie, făcută de Consiliul Concurenţei

Contextul crizei sanitare provocate de Covid-19 a accelerat procesul de tehnologizare și digitalizare, inclusiv la nivelul serviciilor medicale, furnizându-se astfel servicii medicale la distanță pentru prima dată la scară largă, în activitatea curentă a unităților medicale publice.

Telemedicina a reprezentat soluția necesară în pandemia de Covid-19, având în vedere presiune uriașă asupra sistemului de sănătate din cauza numărului mare și în creștere de bolnavi, luând în considerare totodată importanța diminuării riscului de îmbolnăvire a personalului medical și necesitatea protejării pacienților de a se infecta – toate acestea, însă, fără a sista furnizarea de servicii medicale, se arată în raportul Consiliului Concurenţei, consultat de Economica.net. Astfel, în trimestrul al doilea al anului 2020, furnizarea de consultații la distanță a început să se răspândească în România, tot mai multe unități medicale publice oferind și astfel de servicii.

Realitatea din piață ne arată faptul că procesul de adoptare al telemedicinei poate fi unul anevoios, o serie de motive – de la lipsa normelor legale, până la lipsa dotărilor necesare în cabinete – reprezentând piedici pentru debutul și evoluția acestui domeniu. În aceste condiții, cele mai multe consultații la distanță au fost realizate de unitățile medicale consacrate din spațiul privat, datorită disponibilității acestora de a investi în telemedicină, răspunzând rapid la cerințele pieței, spune Consiliul Concurenţei.

În urma analizei efectuate la nivelul telemedicinei, s-a putut constata o segmentare a ofertei, principalele categorii de furnizori/prestatori de servicii medicale de tipul telemedicinei fiind următoarele: spitale de stat, spitale private și alte categorii de prestatori (cabinete medicale individuale, societăți cu răspundere limitată, societăți pe acțiuni, persoană fizică autorizată etc.), care colaborează cu platforme pentru a oferi servicii de telemedicină.
În cadrul sistemului de sănătate public, cele mai multe teleconsultații sunt realizate pentru specialitățile în cadrul cărora se studiază boli cronice, de pildă diabetologia, endocrinologia, reumatologia și psihiatria, subliniază Consiliul Concurenţei.

Telemedicina în sistemul sanitar privat

Autoritatea de Concurenţă stimează că între 24% și 28% dintre medici au fost disponibili să furnizeze servicii medicale private în regim de telemedicină, acoperind peste 40 de specialități medicale, în perioada analizată: ultimul trimestru din 2020 – al doilea trimestru din 2022.

Cei mai mulți dintre aceștia profesează în specialitățile medicina de familie, obstetrică-ginecologie, pediatrie, dermatologie și medicină internă.
Pentru întreaga perioadă de referință, aproximativ 89% dintre pacienții care au apelat la serviciile medicale private, furnizate prin telemedicină, sunt persoane vârste cuprinse între 16 și 49 de ani, majoritatea femei din mediul urban, susţine Consiliul Concurenţei.

Telemedicina în sistemul sanitar public

Serviciile medicale la distanță la nivelul sistemului public de sănătate se desfășoară preponderent prin intermediul e-mailului sau telefonului. O parte dintre unitățile medicale chestionate de Consiliul Concurenţei subliniază dificultăți în realizarea conexiunii tehnice dintre medic și pacient din cauza dotărilor din cabinetele medicale care sunt la un nivel mult inferior tehnologiei utilizate de pacienți, creându-se astfel incompatibilități care îngreunează realizarea teleconsultațiilor.
Pentru perioada cuprinsă între trimestrul al doilea 2020 și trimestrul al doilea 2022 inclusiv, la nivelul celor șapte spitale publice incluse în analiză, jumătate din consultațiile realizate în cadrul specialităților geriatrie și gerontologie, respectiv hematologie, s-au desfășurat la distanță. De asemenea, 1 din 3 consultații în specialitatea psihiatrie și 1 din 4 consultații de diabetologie, reumatologie și endocrinologie au fost realizate prin telemedicină, spune Consiliul Concurenţei.

Sursă informaţii hartă: Consiliul Concurenţei pe baza datelor obţinute de la CNAS.

Limitările şi dezavantajele acordării serviciilor medicale la distanţă.

Telemedicina nu este o alternativă completă la tratamentul convențional, însă este cea mai bună alternativă accesibilă în tratarea afecțiunilor minore, cum ar fi răceala, erupția cutanată sau durerea în gât.
Telemedicina este dependentă de accesul la internet și dispozitivele de comunicare, astfel încât o parte semnificativă din populație este foarte probabil să nu cunoască opțiunile de telemedicină sau să nu aibă dispozitive necesare pentru consultațiile virtuale.

Cel mai mare dezavantaj al telemedicinei pe plan național se referă la neclaritatea reglementărilor cu privire la modul de organizare și funcționare al serviciilor de telemedicină care poate determina diferențe în modalitățile de abordare ale telemedicinei la nivelul furnizorilor de astfel de servicii medicale, susţine Consiliul Concurenţei.

Cele mai multe servicii de telemedicină prestate au fost încadrate în categoria teleconsultațiilor, telemonitorizare și teleasistenței dar, din afirmațiile respondenților, s-a observat, de multe ori, că o încadrare univocă într-una dintre cele șase categorii definite de legislație este interpretabilă, semnalează Consiliul Concurenţei.