Teodorovici: modificările din legislaţia privind insolvenţa au rolul de a stopa unele practici abuzive

Economica.net
27 09. 2018
vanduta_10606900

„Ordonanţa adoptată azi completează procedurile de insolvenţă şi include mai multe măsuri necesare asigurării de şanse egale pentru dezvoltarea afacerilor sau mediului de afaceri şi consolidării unui mediu de afaceri sănătos în România. În prezent, mai mult de 6.000 de companii, cu peste 64.000 de salariaţi, sunt în procedura de insolvenţă sau în perioada de observare. Pentru aceşti oameni se impune adoptarea urgentă a unor măsuri legislative şi administrative care să determine redresarea angajatorilor şi menţinerea lor în circuitul economic. (…) Modificările din legislaţie au rolul de a stopa unele practici abuzive, cât şi inducerea repetată de insolvenţe în scopul extragerii de la plata obligaţiilor financiare către parteneri şi către bugetul de stat”, a explicat Teodorovici.

Acesta a subliniat că Ministerul Finanţelor a sesizat disfuncţionalităţi apărute prin aplicarea Legii insolvenţei în formele anterioare, care au generat în total arierate bugetare de peste 63 de miliarde lei ale societăţilor aflate în insolvenţă, în timp ce gradul de recuperare a sumelor înscrise la masa credală este de doar 6%.

„Trebuie să se permită conversia, reducerea sau cesiunea creanţelor bugetare în anumite condiţii, pentru a evita falimentul multor societăţi cu real potenţial de refacere şi cu alte consecinţe grave sociale şi economice. Prin setul de reglementări propus azi avem în vedere atât asigurarea condiţiilor necesare pentru redresarea şi menţinerea firmelor în circuitul economic, cât şi protejarea banilor publici prin recuperarea banilor la bugetul de stat”, a mai spus şeful MFP.

El a menţionat că principalele modificări se referă la creşterea responsabilităţii administratorului judiciar, prin urmărirea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului, responsabilizarea debitorului în gestionarea activităţii şi plata datoriilor către bugetul de stat prin condiţionarea deschiderii procedurii de insolvenţă de un procent al creanţelor bugetar mai mic de jumătate din totalul declarat al creanţelor.

De asemenea, modificările vizează respingerea cererii de deschidere a procedurii dacă se omite notificarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în acest sens. Administratorul judiciar va avea la dispoziţie 30 de zile pentru a analiza cererea de plată pentru creanţele născute ulterior datei de deschidere a procedurii de insolvenţă, iar efectuarea inspecţiei fiscale a contribuabililor intraţi în insolvenţă se va face doar dacă există risc fiscal de nedeclarare a obligaţiilor fiscale şi există posibilitatea de recuperare a acestora.

Totodată, creanţele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat vor fi admise la masa credală, până la finalizarea acţiunii în contencios, şi a fost introdusă posibilitatea conversiei creanţelor bugetare în acţiuni, posibilitatea aprobării reducerii creanţelor fiscale dacă acestea reprezintă maximum jumătate din obligaţiile fiscale curente datorate pe perioada executării planului de reorganizare faţă de nivelul mediu anual al acestora înaintea intrării în insolvenţă, dacă firma desfăşoară o activitate de interes public sau o activitate economică strategică.

Conform modificărilor, cererea de faliment ar trebui soluţionată în maximum 30 de zile şi a fost introdusă posibilitatea de cesiune a creanţelor bugetare datorate, dacă se justifică interesul public al cesiunii, asigurându-se şi recuperarea integrală a creanţelor într-o perioadă de maximum 3 ani.

O altă măsură importantă se referă la stabilirea incompatibilităţii practicienilor de a fi concomitent şi administrator lichidator sau lichidator judiciar la un debitor şi la un creditor al său.

„Din punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice, este un act normativ care trebuie să reglementeze situaţia de azi, în care peste 28.000 de companii se află în diferite stadii ale insolvenţei şi care, în marea lor parte, acumulează în continuare datorii faţă de buget sau faţă de ceilalţi creditori la masa credală din zona privată”, a mai spus Teodorovici.

Întrebat dacă are o estimare a sumelor ce ar putea fi recuperate prin aceste modificări aduse Legii insolvenţei, Teodorovici a răspuns: „Şanse, dacă rămânem la situaţia de astăzi, sunt practic sunt zero”.

„Nu numai că este vorba aici de statul român, pentru că această prevedere legală de astăzi nu este menită în principal către zona de stat. Este important ca mediul economic să fie unul corect şi echitabil pentru toţi cei care sunt parteneri în zona economică. A lăsa firme în insolvenţă sau, mai mult, firme care au o astfel de practică de a intra în mod repetat în stare de insolvenţă şi de a atrage după sine alte companii cu bună ştiinţă, companii de bună credinţă, credem că efectul negativ este unul greu de cuantificat. Cât priveşte partea de creanţe ale statului care eventual pot fi recuperate, oricum ar fi, această prevedere va aduce mult mai multe beneficii decât ceea ce este astăzi. Avem două posibilităţi care până acum nu au fost permise. Şi anume partea de conversie de creanţe în acţiuni şi, de asemenea, vânzarea acelor acţiuni(…), o dată. Pe de altă parte, se poate şterge din partea de creanţe de până la 50%, desigur aceste operaţiuni nu se pot cumula – sunt trei cel puţin reacţiuni prin care o dată mediul de afaceri are şansa sau acele companii aflate în insolvenţă au şansa cu tăierea din creanţe să-şi revină – oricum această tăiere se face numai în situaţia în care acea companie este posibil să spunem să fie o companie viabilă în mediul economic. Deci este una dintre posibilităţi: cum spuneam, statul să poată să deţină, să convertească aceste creanţe în acţiuni şi după aceea să le valorifice. Iar, o practică corectă şi modernă în baza căreia în primul rând statul lasă mediul de afaceri să funcţioneze în mod corect. Pe de altă parte, şi statul poate să recupereze o parte din ceea ce astăzi este acea creanţă mare, de 63 de miliarde de lei”, a adăugat ministrul de Finanţe.

În ceea ce priveşte criteriile pe baza cărora statul va decide să intre în acţionariatul unei firme, Eugen Teodorovici a subliniat că „statul român, prin ANAF, va trebui să fie foarte clar”.

„Aici, statul român, prin ANAF în cazul de faţă, va trebui să fie foarte clar – nu cum până în prezent, din păcate, structurile statului au permis o astfel de situaţie, pentru că existau clar în legile de până astăzi etape premergătoare intrării în insolvenţă. Deci, statul român avea foarte multe instrumente legale care, dacă ar fi fost aplicate, ar fi redus foarte mult numărul de companii care să fi intrat în insolvenţă. Mai mult, statul îşi putea crea atunci, când erau sincope sau vid legislativ, putea să propună de foarte multe ori, cum facem noi astăzi, anumite prevederi legale care să oprească practici de genul neplata către stat, plata doar a unor amenzi pentru a evita anumite situaţii de blocaj pe acea companie, dar statul normal era cel faţă de care nu se achita absolut nimic din momentul în care se intra în insolvenţă. Şi atunci, ANAF va avea o procedură foarte clară ca atunci când legea spune ‘poate să’ facă anumite lucruri trebuie să argumenteze foarte clar cele două variante. În situaţia în care ia o decizie, să ceară, să spunem, falimentul unei companii, de ce o face, când nu aplică o astfel de măsură de ce nu o face, de ce propune conversia în acţiuni a unei creanţe, care este motivul economic pentru care propune o astfel de măsură şi aşa mai departe. Adică, de această dată, cadrul legal primar este acoperit, iar la nivel de procedură de lucru a ANAF aici lucrurile vor fi foarte clare pentru a nu permite niciun fel de practică incorectă şi de multe ori ilegală a multora din partea de administraţie publică centrală”, a menţionat el.

Potrivit oficialului de la Finanţe, atât creditorii bugetari, cât şi cei privaţi vor putea cere falimentul unui debitor care nu-şi respectă planul de reorganizare şi acumulează în continuare datorii.

„Este chiar un exemplu vizavi de faptul că statul tratează în mod egal un mediu economic, aşa cum e normal să facă, în sensul că asigură un cadru legal necesar tuturor creditorilor, indiferent că sunt creditori bugetari sau creditori privaţi. Oricare dintre ei poate cere falimentul atunci când debitorul nu-şi respectă planul de reorganizare şi acumulează în continuare datorii, deci, indiferent de situaţie, lăsăm la nivelul pieţei economiei să aplice astfel de măsuri. Adică, nu putem favoriza statul – statul să poată să ceară falimentul unor creditori, de exemplu, dar faţă de stat să nu se ceară falimentul de către cei din piaţă. Nu este corect şi ar fi o formă de ajutor de stat mascată pe care statul ar practica-o şi, din păcate, a practicat-o de foarte multe ori până astăzi”, a mai spus Teodorovici.