Surse din spectrul politic, justiţie şi din zona organizaţiilor non-guvernamentale pentru transparenţă susţin că sumele „la vedere” ar putea fi numai „vârful aisbergului”, în „cea mai corporatistă cursă electorală pentru Casa Albă şi Congres” de până acum.
Printre sectoarele economice deja „versate” în finanţarea campaniilor electorale din SUA se numără băncile, companiile farmaceutice, industria energetică şi cea de apărare. Grupuri britanice puternice precum HSBC, Barclays, Prudential, GlaxySmithKline, AstraZeneca, BP, Shell şi BAE Systems au înfiinţat „comitete de acţiune politică”, aşa-numitele PAC-uri, care adună şi transmit donaţii, inclusiv de la angajaţii aceloraşi companii, către bugetele de campanie ale politicienilor americani, notează The Guardian.
Un grup de 14 dintre cele mai active 50 de PAC-uri controlate de entităţi străine au sponsori britanici, potrivit unui ONG din Washington. Londra a devenit astfel cel mai mare centru de lobby din afara SUA pentru alegerile din 6 noiembrie, deşi multe companii importante susţin, oficial, că nu efectuează donaţii politice.
Afirmaţiile nu sunt incorecte din moment ce PAC-urile sunt finanţate de angajaţii din SUA ai companiilor şi conduse de obicei de şefii operaţiunilor americane, apelând la resursele financiare ale „sponsorului” numai pentru cheltuieli administrative. PAC-urile lucrează cu lobby-işti care distribuie contribuţii la campaniile electorale pentru a-şi promova agenda politică.
Mai multe decizii recente ale Curţii Supreme din SUA au modificat semnificativ reglementările care vizează modalităţile prin care companiile îşi pot exercita influenţa asupra politicului. Însuşi preşedintele Barack Obama a ridicat această problemă în 2010, în discursul privind starea naţiunii.
„Cred că aceste decizii vor da frâu liber intereselor speciale – inclusiv corporaţii străine – să cheltuiască fără limite la alegerile noastre”, a afirmat atunci preşedintele.
Modificarea de reglementare care permite aceste interveţii financiare masive ale companiilor în campaniile electorale din SUA a venit în 2010, când Curtea Supremă a decis că dreptul la liberă exprimare al unei companii este prioritar, în detrimentul legilor menite să ţină sub control influenţa lobby-ului asupra procesului democratic.
În practică, companiile şi asociaţiile patronale au primit acceptul justţiei să investească în campanii publicitare care atacă sau sprijină politici propuse de un candidat sau altul. Legea interzice încă contribuţii directe din bugetul companiilor către campania electorală a candidaţilor, însă are suficiente lipsuri care pot fi exploatate.
Paul Stevens, unul dintre judecătorii Curţii Supreme care au votat împotrivă în 2010, şi-a motivat opţiunea declarând că decizia „va împiedica cetăţenii obişnuiţi, Congresul şi statele să adopte chiar şi măsuri limitate de protecţie împotriva dominaţiei companiilor asupra procesului electoral”.