Theresa May a obţinut 199 de voturi, Andrea Leadsom, 84 de voturi, în timp ce celălalt candidat pro-Brexit, ministrul justiţiei Michael Gove, a fost eliminat, el neobţinând decât 46 de voturi.
Cele două candidate rămase în cursă vor fi departajate în urma unui vot al membrilor partidului din cursul verii şi rezultatul va fi anunţat la 9 septembrie.
Aproape necunoscută înainte de referendumul privind ieşirea din UE, Andrea Leadsom, în vârstă de 53 de ani, secretar de stat în Ministerul Energiei, a fost imediat felicitată de fostul lider al UKIP, Nigel Farage, unul dintre cei mai importanţi susţinători ai Brexitului.
Andrea Jacqueline Leadsom nu este deputată decât de şase ani şi nu a deţinut niciodată un portofoliu important în cadrul guvernului conservator, de unde şi notorietatea sa foarte limitată.
Ea a petrecut trei decenii în cartierul financiar din Londra unde a lucrat la banca Barclays.
Andrea Leadsom a început să-şi facă un nume în politică în timpul campaniei pentru referendum făcându-se remarcată în timpul dezbaterilor televizate. Blonda cu părul scurt, mamă a trei copii, a apărat cu pasiune ieşirea ţării din UE, mereu cu zâmbetul pe buze, notează AFP într-un amplu comentariu.
Decizia lui Boris Johnson, liderul taberei pro-Brexit, de a nu candida la succesiunea lui David Cameron a propulsat-o pe aceasta în prim-plan.
Totuşi, ea este departe de a întruni unanimitate în rândul deputaţilor partidului, care o consideră insuficient de experimentată.
Multe articole din presă îi pun sub semnul întrebării competenţa, importanţa experienţei sale în cartierul financiar City sau chiar moralitatea declaraţiilor sale de venit, notează AFP.
Andrea Leadsom, care se visează o nouă Margaret Thatcher, ar fi fost de asemenea responsabilă de ‘un dezastru’ în timp ce era secretarul de stat care răspundea de City, declară unii responsabili de la Ministerul de Finanţe.
Contracandidata sa, ministrul de interne Theresa May, este o candidată a consensului, relatează AFP într-un portret care îi este dedicat.
‘Ea nu a fost foarte vizibilă în timpul campaniei pentru referendum şi poate, din acest motiv, să beneficieze de o susţinere mai largă în cadrul Partidului conservator’, a declarat pentru AFP David Cutts, profesor de ştiinţe politice la universitatea Bath.
Eurosceptică în convingeri, ea a ales totuşi la începutul anului, spre surpriza generală, să-i rămână fidelă prim-ministrului Cameron şi să intre în tabăra pro-UE.
Ea a făcut însă acest lucru cu minimum de implicare, pronunţându-se inclusiv în favoarea unei limitări a imigraţiei, temă favorită a adepţilor Brexit.
Poate şi din acest motiv a fost prezentată de Sunday Times ca ‘singura figură capabilă să unifice facţiunile rivale din partidul conservator’.
‘Avem nevoie de un leadership puternic, experimentat, pentru a negocia cel mai bun acord pentru Marea Britanie cu Uniunea Europeană, pentru a uni partidul şi ţara’, a spus ea după votul de joi.
Theresa May, în vârstă de 59 de ani, a dat dovadă de multă fermitate ca ministru de interne, indiferent că a fost vorba de delincvenţi, imigranţi clandestini sau predicatori islamişti.
Fiică a unui preot anglican, ea şi-a început cariera politică în 1986, după ce şi-a făcut studiile de geografie la Oxford şi a trecut pentru o scurtă perioadă de timp pe la Banca Angliei. În acest an Theresa May a fost aleasă consilier local în cartierul londonez Merton.
După două eşecuri la alegerile legislative, ea a fost aleasă în 1997 deputată conservatoare în circumscripţia Maidenhead, din Berkshire (sudul Angliei).
În 2002 şi 2003 a fost prima femeie care a fost secretar general al Partidului Conservator. Între 1999 şi 2010 a ocupat diverse posturi în cabinetele din umbră ale conservatorilor, pe atunci în opoziţie, precum cele de la mediu, familie, cultură, drepturile femeilor şi muncă.
Atunci când Cameron a fost ales prim-ministru în 2010, el a recompensat-o atribuindu-i portofoliul de ministru de interne, un mandat pe care îl va păstra şi după realegerea prim-ministrului, în 2015.
Daily Telegraph a desemnat-o pe Theresa May femeia politică cea mai puternică a ţării, estimând că ‘a ajuns în vârf datorită unei determinări feroce’. Însă, notează AFP, dacă puterea de muncă i-a adus elogii, din punctul de vedere al carismei situaţia se prezintă cu totul altfel.