Tinerii de la Invest Club fac împreună plasamente la Bursă, ca să înveţe secretele pieţei. Şi-au înmulţit de multe ori banii

Membrii Invest Club din Cluj Napoca lasă să se înţeleagă faptul că mia de lei, pusă la bătaie în comun iniţial, s-a înmulţit de multe ori, în cele cîteva luni de când s-au asociat. Ei se feresc, totuşi, să precizeze care este valoarea actuală a portofoliului lor comun. Spun că nu suma este relevantă, mai ales că, oricum, li se pare mică.

Pentru tinerii investitori începători din Cluj, fondul lor ad-hoc de investiţii este în primul rând pretextul pentru a căpăta experienţă, de a se întâlni unii cu alţii şi de a dezbate oportunităţile de plasament şi de a învăţa din asta. Toţi îşi exprimă ideile şi decid împreună când, ce, de ce şi cum să vândă sau să cumpere o acţiune sau alta, potrivit lui Tudor Irimiea, unul dintre fondatorii Invest Club.

„Deciziile de a cumpăra sau de a vinde, cât şi cele privind proporţiile în care se cumpără un activ sau altul, le iau toţi cei 29 de membri care votează. Este ca un fond de investiţii democratic”, spune Tudor Irimiea, preşedintele Clubului, care este şi cel  desemnat să facă toate operaţiunile în contul Invest Club.

„Dacă obţinem 50%+1 din voturi pe un anume simbol (acţiune de companie, n.r.), acesta urmează să se cumpere. La fel se stabileşte şi preţul şi proporţia de alocare a banilor pe anumite simboluri. Pare o harababură, însă nu e. Este o metodă generatoare de idei, de discuţii, de schimb de opinii”, continuă reprezentantul Invest Club, un fost broker cucerit de proiectl clubului de investiţii.

Dezbaterile tinerilor de la Invest Club au loc pe principiul că o opinie valabilă este aceea exprimată de „cineva care ştie despre ce vorbeşte”. Astfel, şi ceilalţi află când se înşeală.

„Aceasta e partea frumoasă…Dacă cineva ajunge să aibă o opinie înseamnă că ştie despre ce vorbeşte. Astfel scopul clubului este atins. Până la urmă căutăm să ne contrazicem, să auzim cât mai multe păreri, pentru a ajunge la decizia cea mai bună. Cu banii câştigaţi, facem noi investiţii”, spune Tudor Irimiea, care mediază dezbaterile folosindu-se de experienţa lui de piaţă. Nu este singurul membru al Clubului care a fost broker şi căruia îi face plăcere să urmărească controversele unor începători  care pe alţii i-ar plictisi.

Printre membrii Clubului mai sunt şi avocaţi sau persoane din mediul IT. Toţi au între 25 şi 35 de ani. Din Club fac parte aproximativ 250 de persoane, mai ales simpatizanţi, în afară de cei 29 de membri activi, cu drept de vot în fond.  „Nu avem stabilită o formă pentru simpatizanți, deoarece oricine e binevenit la întâlniri, evenimente, fără a implica costuri sau angajamente”, spune Tudor Irimiea.

Ideea cluburilor de investiţii nu este deloc nouă în lume, ci este folosită de investitorii relativ mici pentru a-şi face auzite vocile în piaţă şi pentru a-şi desăvârşi educaţia investiţională.

Şi principalul scop al Invest Clubului din Cluj Napoca este să ofere educaţie financiară şi să promoveze investiţiile la Bursă „prin înţelegere şi informare”.
   

Portofoliul Invest Club

Fondul de investiţii informal al Invest Club este, de fapt, un portofoliu înregistrat în numele asociaţiei.

Portofoliul este constituit din acţiuni Romgaz (SNG), în proporţie de 33% din total active, Electrica (EL, 17%) şi Fondul Proprietatea (FP, 11%). O proporţie de 17% este acoperită de instrumente legate de indicele Bursier DAX, al Bursei din Frankfurt şi 22% este cash.

„Acordăm o atenţie mare Băncii Transilvania (TLV) şi urmărim cu interes eventualele listări de pe AeRO. Până acum toate investiţiile au avut un orizont de timp mare, iar proporţiile din portofoliu reprezintă gradul de încredere al membrilor în diferitele active”, ne mai spune Tudor Irimiea.

Investitori

Membrii Clubului recunosc că, atunci când vine vorba de portofoliile individuale, este un mare avantaj să ceri părerea a 30 de persoane în care ai încredere, decât să citeşti pe un forum sau pe un grup al unei reţele de socializare. Şi la Invest Club sunt şi investitori cu experienţă.

Unul dintre membrii fondatori, Paul Maior, mărturiseşte pentru ECONOMICA.NET:  

„Mi-am început adevarata experienţă pe bursele străine, investiind doar în companii care le-am considerat bune în urma analizelor mele (lejere). Am repetat la infinit strategia simplă: „Cumpără ieftin, vinde scump!”. Astfel am mărit tot timpul numărul acţiunilor în urma scăderilor de preţ, pentru a obţine un preţ mediu cât mai bun, iar ulterior, când atingeam creşteri într-un procent acceptabil de vânzare, vindeam şi repetam procesul cu alte oportunităţi”, spune Paul Maior.

„Au fost şi cazuri fericite în care am avut rabdare şi am vândut pe maxime, dar au fost şi cazuri în care aveam MARI emoţii, când preţul acţiunilor a scăzut cam mult, rămânând cu banii blocaţi o vreme. Cu răbdare am trecut peste, de fiecare dată. E un hobby dar şi un business, pe care îl practic oricând şi la orice oră, cu pasiune, ambiţie şi perseverenţă, deoarece îmi place foarte mult ceea ce fac”, mărturiseşte investitorul.

Lui Paul Maior nu i-a fost la fel de uşor ca altora să se implice în Club , căci venea de la Tg. Mureş, la fiecare întâlnire a clubului. A înfiinţat un club în orasul lui, care va debuta în 5 noiembrie.

„Suntem un fenomen în expansiune”, spune Tudor Irimiea.

După 10 ani de la înfiinţare, şi-a redenumit firma „Life is Hard”

Membrii Invest Club vor să invite „persoane importante din companii, firme de brokeraj şi bănci. Este un prilej foarte bun pentru membrii clubului să intre în contact direct cu aceste persoane şi cu experienţa lor, la care, altfel, poate nu ar avea acces”.

Unul dintre antreprenorii invitaţi a fost Erik Barna, fondatorul companiei Life is Hard – Work soft, care a vorbit la Invest Club despre listarea firmai sale pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti.

Life is Hard – Work soft  este o companie IT care furnizează programe pentru piaţa financiară şi mai ales pentru asigurători. Fondatorul companiei preferă listarea pe piaţa AeRO a Bursei pentru că ofertele de tip private equity nu l-au mulţumit.

„Am primit deja câteva oferte în cursul anului trecut şi la începutul acestui an. Cu unele discuţii am ajuns chiar într-o fază destul de avansată, dar ne-am dat seama ca nu este chiar ceea ce ne dorim pentru companie, angajaţi şi clienţi. Ne-ar fi limitat destul de mult sfera de acţiune şi inovare. În plus nici transparenţa către clienţi nu ar mai fi fost aceeaşi. O transparenţă cât mai mare faţă de clienţii noştri este vitală pentru dezvoltarea pe baze solide a companiei”, a declarat Erik Barna pentru ECONOMICA.NET.

Transparenţa a fost şi principalul motiv pentru care a fost aleasă listarea la bursă.
Povestea Lui Erik Barna este simplă.  A început să facă „tot felul de progrămele pentru calculatoarele care erau accesibile atunci când le-am descoperit, în 1989:  HC-85, HC-90, CIP. Avea  14 -15 ani.

„Nu vă pot descrie satisfacţia de a vedea ceva ce iese din mâinile tale şi care este apreciat de către cei care folosesc respectivul produs. Prima mea aplicaţie comercială am făcut-o în liceu, o aplicaţie de gestiune a obiectelor de inventar pe care am vândut-o la câteva firme din oraş. Am început să visez la o firmă proprie”, povesteşte CEO-ul Life is Hard.

Îi părea rau că era prea tânăr ca să poată înregistra o firmă şi „să fac business. Asta nu m-a oprit să am în minte două trei firme „virtuale”, să studiez cum făceau business companiile de software din SUA. Eram avid după informaţie şi internetul încă nu ajunsese în România. Aşteptam cu nerăbdare fiecare zi de marţi / miercuri când apărea revista Capital la chioşcurile de ziare din oraş. Încercam să-mi fac idee despre ce înseamnă să începi o afacere”.

„Nici în ceea ce priveşte IT-ul nu erau foarte multe surse de informare până prin anii 1999-2000. Apelam tot la reviste de specialitate. Primul meu job l-am avut în 1999 la primul internet provider din Valea Jiului. Aici am avut şansa să învăţ pe cont propriu enorm (având acces nelimitat la internet), în afara facultăţii”, adaugă Erik Barna.

Omul de afaceri care îşi trimite acum compania la bursă  se simţea, atunci,  „ca şi ursul în faţa brocanului cu miere”. Cariera în IT a evoluat foarte rapid. A preferat să rămână în ţară, „conştient de greutăţi, dar şi de oportunităţi”. În 2004 şi-a înfiinţat, în sfârşit propria firmă, KL SOFTWARE, care peste 10 ani, a devenit „Life Is Hard”, iar „de aici aventura continuă cu visul de a deveni cea mai cunoscută firmă din România, care produce solutii software pentru IMM-uri, îşi încheie Erik Barna confesiunea. Noul vis al lui Barna începe cu listarea la Bursă.

Membrii Invest Club s-au bucurat să afle mai multe detalii din povestea lui Barna şi a firmei lui.