Tinerii spanioli îşi caută de muncă în străinătate
Conform unui studiu realizat și publicat de un departament pentru tineret din cadrul Ministerul Sănătăţii, vârsta medie la care tinerii spanioli reușesc sa se emancipeze, mutându-se în propria casă, este de peste 30 de ani. Doar 2 din 10 spanioli sub 30 de ani au reușit să părăsească locuința natală pentru a locui singuri, cu 4% mai mult decât ne relevă un studiu similar realizat cu trei ani în urmă, la începutul anului 2010. Deși situația se îmbunătățește când se analizează segmentul de vârstă cuprins între 30 și 35 de ani, concluzia raportului este că și în acest caz 30% dintre tineri continuă să locuiască împreună cu părinții, scrie RFI Romania.
Analiza Departamentului pentru Tineret nu se oprește aici și încearcă să dea o explicație pentru a justifica de ce tinerii îmbătrânesc în casa părintească. Și nu este greu de ghicit că principalul motiv este raportul dintre venituri și costul locuințelor. Bineînțeles că se referă la cei care au venituri fiindcă, așa cum aminteam, aproape 6 din 10 spanioli sub 30 de ani nu au un loc de muncă și doar o parte dintre aceștia primesc ajutor de șomaj sau alte minime ajutoare sociale, care depășesc cu puțin 400 de euro.
Pentru a cumpăra o casa cu un credit ipotecar, tinerii ar trebui să cheltuiască mai mult de jumătate din veniturile lunare, adică 55%, iar pentru a o închiria, peste 47%. Salariul mediu anual al celor până în 35 de ani este de aproape 13.700 euro, dar pentru a trăi pe propriile picioare, în propria casă, aceștia ar avea nevoie de un salariu mediu anual de peste 24.000 de euro, adică un venit lunar de 2.000 de euro. Cu salariile pe care le au ei nu ar putea să-și plătească cheltuielile de întreținere decât în cele mai sărace, și prin urmare cele mai ieftine provincii ale Spaniei, cum ar fi spre exemplu în Extremadura.
Raportul ne relevă încă un fenomen social generat de această devastatoare rate a șomajului, cel al „supracalificării” sau cel al „subocupației”.
Mai mult de jumătate dintre cei sub 30 de ani care sunt angajați sunt supracalificați, adică desfășoară o activitate sub nivelul pregătirii pe care o au, un fenomen în continuă creștere, cu o rată de aproape 60% la segmentul de vârstă între 30 și 34 ani. Pe de altă parte 23% dintre angajații sub 30 de ani se află într-o situație numită de „subocupație”, adică desfășoară activități cu un orar redus de lucru.
Și bineînțeles că toată această precaritate a pieței forței de muncă a generat în cele din urmă un alt inevitabil fenomen, cel al emigrației, față de anul 2008 numărul celor care își părăsesc ţara pentru a-și căuta de lucru a crescut cu aproape 50%, iar 65% dintre tinerii sub 30 de ani sunt dispuși să emigreze pentru a-și îmbunătăți situația economică.