Tinmar Energy, cea mai mare afacere antreprenorială din energie din România, un business controlat de omul de afaceri Augustin Oancea, semna, în data de 7 decembrie, câteva contracte de export de energie electrică, cu livrare în 2023 și 2024, cu cantități de livrare de-a dreptul uriașe în Serbia.
Datele apar în evidențele OPCOM, operatorul comercial al pieței de energie electrică din România, care este obligat de lege să publice toate contractele de export.
Toate contractele au fost semnate între Tinmar Energy și o subsidiară a sa din Serbia, Tinmar Energy doo Beograd. Cantitățile din contracte sunt maximale, cu “posibilitatea” de a se vinde până acest nivel, și fără o obligație de livrare a unei cantități minime.
Astfel, un prim contract prevede livrarea la export a până la 2,63 TWh de energie electrică, cu livrare între 1 ianuarie și 31 decembrie 2023, la prețul de 268 de euro/MWh. Același contract prevede posibilitatea livrării, din nou, a până la 2,63 TWh de energie electrică tot anul următor, între 1 ianuarie și 31 decembrie 2024, la prețul de 218 euro/MWh.
În aceeași zi, alt contract, încheiat cu aceeași firmă a sa din Serbia, prevedea livrarea aceleiași cantități, 2,63 TWh, pentru tot anul 2023, la același preț, de 268 de euro. Urmat, la fel, de posibilitatea livrării aceleiași cantități de 2,63 TWh, dar în tot anul 2024, la prețul, la fel, de 218 euro/MWh
În cazul în care aceste contracte se vor și executa la volumul maxim solicitat – totul se face pe baza cererilor lunare sau chiar zilnice de livrare ale frmei din Serbia și nu există volum minim garantat de livrare, în contract scrie doar “până la” – sunt cele mai mari contracte de export de energie electrică din istoria recentă. Adunat, într-un an ar putea fi vorba de până la 5,2 TWh, deci, grosier, undeva aproape de 10% din producția națională de energie electrică
Tinmar ori blufează ori este cel mai “deștept băiat” din energie
Firma lui Oancea din România poate livra așadar firmei lui Oancea din Serbia între nimic și 10% din consumul țării, pentru că și-a rezervat această opțiune prin contract. Are de unde să exporte acea energie, de ce o face și ce va urma? Vom încerca să răspundem mai departe, în contextul în care, fiind vorba despre contracte comerciale, nu putem decât să presupunem, pentru că informațiile sunt puține.
În primăvara anului 2021 scriam AICI
despre faptul că, în câteva zile, Complexul Energetic Oltenia a încheiat cu Tinmar 23 de contracte de vânzare de energie electrică cu livrare până în 2025. Tinmar și-a adjudecat așadar, doar prin acestea, undeva la 4 TWh de energie electrică de la CE Oltenia, cu livrare 2022-2025. Prețurile la care a cumpărat atunci energia sunt infime față de cele de azi: 270-290 de lei/MWh, adică undeva sub 60 de euro/MWh.
Așadar, cel puțin pentru o parte din ce dorește să exporte în viiror, Tinmar ar avea energie deja achiziționată la prețuri mici, din trecut și nu am urmărit toate contractele. Este adevărat că Tinmar este și un mare furnizor pentru clienți din România, dar cota sa pe această piață a scăzut – în august 2022 (ultimele date ANRE) mai avea 5,88%, față de 7,06% în decembrie 2021, și probabil acum este și mai mică.
Un material pe această temă am scris în trecut aici: Tinmar Energy și-a redus cu 95% numărul clienților comerciali de energie electrică în acest an
De ce ar vrea Tinmar să exporte în loc să livreze în țară?
Răspunsul simplu: pentru că este mai profitabil
În România este în vigoare de peste un an un mecanism de plafonare a prețurilor pentru (în trecut mulți, acum toți ) clienți, care, foarte simplu spus, este așa: furnizorii vând la client la preț plafonat, sub cel al pieței și uneori sub cel de achiziție, urmând să recupereze de la stat diferența. Numai că banii de la stat vin greu, nu se recunosc toate costurile cu achiziția și, chiar și așa, câștigurile sunt foarte mici, acolo unde nu sunt pierderi, pentru că marja de furnizare a devenit și ea plafonată
A devenit așadar mai profitabil să vinzi energia în piața liberă decât să o livrezi clienților finali, sau măcar unora. Totuși, legislația nu te lasă, ca furnizor, să denunți unilateral contractele cu clienții. Nici Tinmar nu a făcut asta, doar i-a anunțat pe unii clienți în trecut că nu le mai poate furniza energie în viitor, fără să denunțe efectiv contracte, și a fost suficient ca unii dintre clienți să renunțe ei la contract și să caute alt furnizor. Astfel, furnizorul a rămas, perfect legal, cu energia cumpărată în trecut la preț mic disponibilă spre vânzare pe piață, la prețurile mari din piață de acum, sau mai precis de până la finalul lunii august, vom explica detaliile mai jos.
Timar a intrat atunci într-un imens scandal, dar lucurile s-au calmat, și, pentru că nu s-a considerat nimic ilegal, ANRE a dat o amendă de doar 40.000 de lei către două firme din grup.
De la 1 septembrie funcționează OUG 119/2022 care, printre altele, a introdus o taxare aspră pentru tradingul de energie și și mai aspră pentru exportul de energie. Practic, statul lua 100% din tot câștigul pe care l-ar fi obținut-o cineva care vindea energie electrică cumpărată din România la export. Prin legea de adoptare a OUG, promulgată recent, Parlamentul a revenit asupra deciziei, și înțelegem că se taxează doar cu 98% această diferență, ca și la tradingul intern, deci se poate obține un profit de 2%. Mic, dar profit, totuși.
De ce Tinmar poate deveni un băiat și mai deștept
Așadar, perfect legal, Tinmar ar dori să exporte energie produsă în România, în Serbia, pe care fie o are contractată în totalitate (nu știm), fie o va produce (are capacități în regenerabil la noi, dar destul de mici), fie o va cumpăra de pe piață la prețul pieței. Dacă socotim energia cumpărată în trecut cu 60 euro cu livrare la anul, o vinde firmei din grup (Tinmar Beograd doo) din Serbia cu 268 de euro , plătește suprataxa de 98% din diferență (statul nu are ce comenta) după care, dacă piața este sus, firma din Serbia o vinde acolo la 300, 400 de euro/MWh (ieri prețul spot din Serbia a fost de 376 de euro), și a făcut, în Serbia, un profit bun. Sau, eventual, o poate revinde inclusiv în România, fără vreo taxă suplimentară, dacă prețul de la noi va fi mare.
Dacă piața va fi mai jos, nu o exportă – vă aduceți aminte că am spus la început că în contracte nu este trecută o cantitate minimă obligatoriu de livrat către firma din Serbia.
Afacerea poate fi însă și mai bună pentru Tinmar, tot perfect legal. După cum se știe, pe fondul prețurilor mari din piață, de la 1 ianuarie intră în funcțiune așa-zisul mecanism de achiziție centralizată a energiei, prin care majoritatea producătorilor trebuie ca, în 2023 și 2024, să vândă, prin OPCOM, energia electrică rămasă disponibilă la prețul de 450 de lei/MWh (90 de euro). Furnizorii cu clienți finali au dreptul să cumpere energia tot la 450 de lei – o măsură prin care statul vrea să nu mai crească prețurile finale la anul.
Numai că o parte din energia cu livrare în 2023 a fost deja contractată și va mai rămâne undeva la un sfert-o treime din consumul național al României care poate fi alimentat la 450 de lei, pe baza mecanismului. Deci furnizorii nu vor avea, nici pe departe, energie ieftină pentru tot consumu clienților lor, deci va fi iarăși „foame” de curent electric.
Iar aici, dacă astrele se vor alinia în final cum (posibil) a intuit Oancea, a dat o lovitură de maestru, repetăm, absolut legal. Tinmar a semnat contractele de export în 7 decembrie. Conform OUG de instituire a mecanismului de achiziție centralizată, apărută în noiembrie, până pe 10 decembrie toți furnizorii trebuie să trimită la OPCOM prognoza de consum al clienților lui pe anul următor pentru a primi cât mai mult din el, la prețul de 450 de lei. Tinmar este și furnizor, să nu uităm! Ca atare, se poate prevala de faptul că nu mai are energie pentru clienți anul următor ( a semnat cu trei zile în urmă contracte de export) și poate cere OPCOM energie pentru clienții săi la 450 de lei/MWh, adică 90 de euro.
Din păcate nu putem spune care sunt cantitățile oferite de producători și nici cele solicitate de furnizori pe acest mecanism, pentru că nicio autoritate și nicio companie de stat nu le furnizează, pe motiv că sunt date comerciale.