Petrolul kazah își caută drumuri noi spre Europa, din cauza problemelor din Rusia

Kazahstanul și Azerbaidjanul negociază cu privire la posibilitățile de a transporta petrol kazah pe teritoriul Azerbaidjanului spre Europa, a declarat vicepreședintele Consiliului de Administrație al companiei petroliere naționale a Kazahstanului, KazMunayGas (KMG), Dauren Karabayev, în cadrul unui briefing din 25 august, potrivit unei știri a publicației azere Trend.

Oficialul KMG a menționat că discuțiile cu Azerbaidjan au loc la diferite niveluri, de stat, și de companii naționale. „Detaliile mai trebuie discutate, Kazahstanul va da detalii după ce s-a ajuns la acorduri cu Azerbaidjanul. Azerbaidjanul are două conducte de petrol – Baku-Tbilisi-Ceyhan și Baku-Supsa – care pot fi folosite potențial pentru transportul petrolului kazah, „, a spus Karabayev.

De ce au kazahii nevoie de azeri. Războiul nervilor la Marea Neagră

Exporturile de petrol ale Kazahstanului reprezintă peste 1% din livrările mondiale, sau aproximativ 1,4 milioane de barili pe zi. Timp de 20 de ani Kazahstanul şi-a livrat petrolul via Caspian Pipeline Consortium (CPC), una dintre cele mai mari conducte de ţiţei din lume, care aduce petrol din Kazahstan până în portul rusesc Novorossiisk de la Marea Neagră.

Însă, în acest an, de la începutul războiului din Ucraina, au tot fost probleme legate de terminalul CPC din portul rusesc. În patru rânduri, exporturile de țiței prin cele trei puncte marine (SPM) din largul portului au fost reduse, din motive tehnice: avarii în urma unei furtuni, niște mine pe fundul apei care stau acolo de 80 de ani și brusc acum sunt o problemă, inspecții care au arătat proceduri neconforme cu legislația rusă în materie de ecologie, etc.

CPC are mai mulți acționari, cel mai important (24%) fiind statul rus prin Transneft, după care vin KazMunayGas, și mari companii petroliere occidentale, cum ar fi Chevron, Exxon, Eni, alături de rușii de la Lukoil. Anul trecut s-au transportat 61 de milioane de tone de țiței prin conducta respectivă (de aproape șase ori consumul tuturor rafinăriilor din România), până în partea estică a Mării Negre, de unde fiecare companie și-a dus, pe apă, petrolul unde are clienți. Marea majoritate țiței kazah.

Ultima reducere a livrărilor a avut loc chiar săptămâna trecută. CPC a anunțat că, în urma lucrărilor obișnuite de mentenanță, a observat fisuri în echipamentele aflate sub apă. Consorțiul a anunțat că încărcările sunt procesate doar de la SPM-3, în timp ce SPM-1 și SPM-2 au fost scoase din funcțiune. Prin urmare, cantitățile de țiței care pot fi încărcate pe vapoare au fost reduse cu circa 70%. CPC intenționează să înlocuiască piesele pentru cele două SPM-uri afectate și caută o firmă care să execute lucrările. Consorțiul nu a specificat un calendar al lucrărilor și au fost voci care au spus că, în contextul în care Rusia este sub embargou pentru livrările de echipamente din Occident, ar putea dura luni de zile până când problema se rezolvă.

Petrolul kazah, tot mai important pentru Europa

Dincolo de presiunea pusă pe prețuri, chestiunea este de natură să afecteze Kazahstanul, care își exportă aproape tot țițeiul (care înseamnă 70% din toată economia sa) prin CPC. Țara, care s-a distanțat de Rusia ca urmare a războiului din Ucraina, fără să condamne explicit agresiunea, a anunțat Europa că va face tot ce poate pentru a livra tot mai multă energie de care bătrânul continent are acum nevoie, în contextul agresiunii ruse din Ucraina și a consecințelor sale. Kazahstanul devenise de altfel un important furnizor de țiței al UE – spre exemplu țițeiul kazah era a treia sursă pentru Germania în 2021, după cel din Rusia și SUA. În 2019, înaintea pandemiei de coronavirus, Kazahstanul a acoperit 5,65 % din necesarul de petrol al UE, numărându-se printre cei mai importanţi cinci furnizori de petrol ai blocului comunitar. În ceea ce privește România, Kazahstanul este principalul furnizor de petrol, și deține, prin KMG și cea mai mare rafinărie a țării, Petromidia, pe care o alimentează.

Iar în decembrie, când intră în vigoare embargoul pe petrol din Rusia, rolul ţării din Asia Centrală pentru aprovizionarea UE ar putea deveni tot mai important. Tocmai de aceea, kazahii și-au redenumit petrolul KEBCO pentru a putea fi diferențiat de sortimentele rusești și a nu avea probleme la livrare.

Rute alternative

Așadar, cum situația din terminalul CPC de la Novorosiisk este complicată, kazahii încearcă să aducă Europei și pieței globale petrolul prin rute alternative, chiar dacă este greu și cantitățile reorientate sunt destul de limitate comparativ cu ce se transportă prin conducta CPC.

Încă din luna iulie, atunci când după ce  un tribunal din Rusia a ameninţat că închide oleoductul CPC (decizia a fost întoarsă, în final), Guvernul kazah şi firmele petroliere occidentale partenere în extracția și transport țițeiului au început să caute alte modalităţi de livrare, ca măsură preventivă.

O sursă din piață a declarat atunci că grupuk KazMunayGas este în discuţii avansate cu divizia de trading a firmei petroliere SOCAR, controlată de statul azer, pentru ca o cantitate de 1,5 milioane de barili de ţiţei kazah să fie vândută anual prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) care livrează petrol azer până în portul turcesc Ceyhan de la Marea Mediterană. După cum se vede din declarația de acum a oficialului KMG de la începutul textului, kazahii și azerii s-u înțeles, iar livrările de petrol kazah prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) ar urma să înceapă în luna septembrie.

Prin noua rută BTC, Kazahstanul va trebui să se bazeze pe o flotă de mici tancuri petroliere pentru a-şi transporta petrolul peste Marea Caspică, până la Baku din portul kazah Aktau, care are deja capacităţi de stocare limitate

În plus, începând din 2023, alt petrol kazah ar urma să înceapă să fie transportat printr-o altă conductă azeră care ajunge până în portul georgian Supsa de la Marea Neagră.

În acest fel, volumul combinat al livrărilor de petrol kazah prin cele două rute alternative ar ajunge la peste 100.000 de barili pe zi, care ar însemna însă doar 8% din livrările obişnuite prin conducta CPC.

În paralel, compania petrolieră Tengizchevroil (TCO), o firmă mixtă deţinută de Chevron, ExxonMobil, LUKoil şi KMG, a început să negocieze separat rute alternative de livrare de petrol via conducte şi calea ferată, potrivit unor surse citate de Reuters . Conducta BTC ar putea fi o opţiune şi pentru Tengizchevroil dar dacă se va ajunge la un acord ar fi nevoie de şase luni pentru ca livrările să demareze.

O altă rută de export ar fi portul de la Marea Neagră Batumi, din Georgia, acolo unde KMG este unic acționar al operatorului terminalului petrolier, care are o capacitate anuală de tranzit de 15 milioane de tone de ţiţei.

TCO a redirecționat deja volum mic de petrol pe calea ferată către portul Batumi încă din aprilie, când o parte din terminalul CPC a fost inutilizabilă din cauza unor daune provocate de furtună – daune care nu au fost totuși confirmate de niciuna din companiile occidentale partenere ale consorțiului CPC. Iar mai multe surse au spus recent că volumele transportate spre Batumi ar putea crește în septembrie și octombrie.