Titu, cel mai mare centru de teste auto Renault din afara Franţei – reportaj Agerpres

‘Dacia, perla industriei auto româneşti, îşi aşteaptă salvatorul’, relata Libération, în decembrie 1998. Ştirile despre privatizarea iminentă a uzinei Dacia de la Mioveni prin preluarea de către Renault, abundau atât în presa din România, cât şi în cea din Franţa. Un an mai târziu, în iulie 1999, uzina Dacia avea, oficial, un salvator, Renault.

De la intrarea sa în grupul Renault, în 1999, Dacia a devenit un actor major al economiei româneşti. În prezent, este prima companie exportatoare a României şi compania cu cea mai mare cifră de afaceri. La 15 ani de la privatizare, lanţul industrial auto Renault în România este complet, iar România se poate mândri cu singurul centru complet de inginerie auto din Europa de Est – Renault Technologie Roumanie /RTR/ – şi, în cadrul acestuia, cu centrul de încercări auto de la Titu (Dâmboviţa), cel mai mare centru Renault din afara Franţei.

Cu ocazia împlinirii a 15 ani de la privatizare şi a 10 ani de la lansarea automobilului Dacia Logan, Renault a organizat o vizită pentru jurnalişti la centrul de teste de la Titu, amplasat pe terenul unei foste baze militare de aviaţie şi paraşutism, o loc în care se intră destul de greu din cauza interdicţiilor severe (inclusiv privind survolul sub o anumită altitudine) pentru a fi păzite secretele maşinilor concepute în birourile de proiectare Renault din Bucureşti sau din lume şi testate pe pistele de la Titu.

Centrul RTR desfăşoară activităţi în trei locaţii – proiectare la birourile din Bucureşti, teste la centrul de încercări de la Titu şi asistenţă la Mioveni, pentru uzina de automobile. Numărul de angajaţi în cele trei locaţii este de 2.300, din care 450 la centrul de la Titu. În orice moment, însă, la centrul de la Titu lucrează între 800 şi 1.000 de persoane.

Media de vârstă este scăzută, de numai 33 de ani, iar angajaţii sunt de 10 naţionalităţi, în afară de români cei mai mulţi fiind francezii – 80 şi turcii – 40. Centrul are însă şi angajaţi spanioli, ruşi, iranieni, moldoveni şi … un brazilian.

Centrul de la Titu este situat la jumătatea distanţei dintre sediul birourilor de proiectare de la Bucureşti şi platforma industrială de la Mioveni, unde sunt produse automobilele Dacia. În Franţa, Renault are centre de încercări la Aubevoye şi Lardy, iar un test auto poate începe acolo şi se poate termina la Titu, centrul din România fiind realizat după aceleaşi standarde stricte ale producătorului francez. Mai mult, până acum nu apărut ‘fotografii-spion’ cu maşinile testate pe circuitul de la Titu, ceea ce poate însemna şi faptul că românii au avut mai mult succes în păstrarea secretelor. Singurii care au reuşit să pătrundă neautorizat, de-a lungul timpului, în apropierea pistelor de testare au fost doar câţiva fazani şi iepuri de câmp.

Situat pe o suprafaţă de 350 de hectare, cu 42.300 mp de clădiri şi 32 kilometri de piste, Titu este ultimul centru de încercări auto creat la nivel la mondial, fiind dotat cu tehnologii de ultimă oră şi ultimele generaţii de echipamente.

Centrul Tehnic Titu este responsabil de testarea vehiculelor şi organelor mecanice în diversele faze ale proiectelor gamei Entry de la Renault (din care face parte şi Logan) şi toate prestaţiile vehiculelor sunt verificate în condiţiile cele mai diverse de rulaj – zeci de bancuri de teste de toate tipurile – anduranţă, frig extrem, ploaie, expunere la soare, şi 10 tipuri diferite de piste. De exemplu, pe pista ‘mochetă’ maşinile sunt testate pentru identificarea zgomotelor liniei de eşapament.

La începutul vizitei, şeful RTR, Sorin Buşe, ne vorbeşte despre responsabilităţile Centrului pentru asigurarea calităţii gamei Logan la nivel global şi despre adaptările care sunt necesare pentru diversele pieţe pe care sunt livrate clienţilor automobile din această gamă.

RTR trebuie să facă adaptările modelelor în funcţie de cerinţele şi de feedback-ul primit din aceste pieţe. Spre exemplu, în India, claxonul este important şi special, trebuie să se audă mai tare şi să aibă trei tonalităţi. Într-o sală specială din centrul de la Titu, un anumit tip de reflectoare simulează mişcarea soarelui pe parcursul unei zile şi verifică dacă plasticul se deformează, pentru că maşinile Dacia, comercializate în 42 de ţări, pot fi parcate şi în soarele arzător al Arabiei Saudite.

În total, într-un an de zile, la Titu, se fac teste de 8 milioane de km, adică de 200 de ori ocolul Pământului, şi 450.000 de ore de teste pe bancurile de testare, care echivalează cu utilizarea unui vehicul timp de 52 de ani.

Prestaţiile vehiculelor din gamă trebuie verificate în condiţii de rulare pe care clienţii le pot întâlni în toată lumea, iar bancurile de încercare simulează aceste condiţii de utilizare – centrul are camere climatice unde motoarele sunt testate la temperaturi de la minus 20 la plus 80 de grade Celsius.

Pentru cei care se plâng că Bucureştiul un oraş prea zgomotos, o vizită în ‘sala calmă’ de la Centrul Titu i-ar face să vadă lucrurile în cu totul altă perspectivă – este complet izolată, nu auzi un zgomot şi nu poţi rezista mai mult de 2-3 minute.

Tot pentru a vedea cum sunt percepute zgomotele, din exterior în maşină şi din maşină în exterior, Centrul are şi o sală semi-anecoică (fără ecou). Tavanul şi pereţii sunt configuraţi într-un mod special, care aminteşte de imaginile de film despre relieful planetei natale a lui Superman – Krypton, astfel încât să nu permită reflexia zgomotului şi să nu existe transmisie de vibraţii. Nici în această sală nu se poate rezista mai mult de câteva minute şi te gândeşti imediat că, în fond, Capitala, la primele orele ale dimineţii este un loc extrem de plăcut.

Nu sunt un sceptic în privinţa calităţii automobilelor Dacia, dar laboratorul de fiabilitate-durabilitate m-a impresionat într-un mod special. Trei roboţi portocalii deschid şi închid, de fapt trântesc, timp de 10 săptămâni, uşile şi capotele automobilelor Dacia pentru a le verifica comportamentul.

Uşa şoferului este testată în acest mod de 100.000 de ori, uşa pasagerului – de 75.000 de ori, uşa spate – de 50.000 de ori, portbagajul – 30.000 de ori, iar capota – de 3.000 de ori. Este foarte clar că un producător auto are suficiente informaţii atunci când acordă garanţie pe o anumită perioadă.

Zona pistelor, de 32 de km, oferă posibilitatea unor teste diverse – există pistă rapidă, zonă de apă, tunel de praf, pistă oraş, piatră cubică, pavaj prost, viraj cu bare, pante. Pistele de oraş reproduc condiţiile din patru mari oraşe ale lumii – Bruxelles, Roma, Madrid şi Londra.

Maşinile sunt forţate extrem pe două circuite cu ondulări opuse, numită ‘zona de excitare’, unde caroseria este forţată la maximum.

Ultima parte a vizitei la Centru de la Titu ne duce pe piste cu toate automobilele din gama Dacia, cea mai tânără gamă de automobile din Europa.

În faţa maşinilor pe care le testăm merge o maşină de securitate a Centrului şi ni se impune să nu depăşim viteza de 130 km/h, iar în viraje 110 km/h, acestea fiind condiţiile standard de test. Am urcat la volanul modelului Duster şi al lui Sandero Stepway. După câţiva ani de la primul contact, Duster-ul îmi lasă aceeaşi impresie plăcută în cele câteva minute pe circuit, maşina ‘stă’ foarte bine pe viraje şi încalc limita impusă de organizatori de 110 km/h.

Între maşinile care pot fi testate pe circuit se află şi Loganul din 2004, dar renunţ pentru că nu am amintiri prea plăcute cu acest prim model testat pe drumul virajat dintre Piteşti şi Râmnicu Vâlcea.

Vizita la Centru de la Titu s-a încheiat fără însă să-i aflăm toate secretele – inginerii de la Renault Technologie Roumanie lucrează deja la un model Logan 2 facelift.