Tradiţia agricolă şi industrială a Valoniei, motivul care a determinat-o să blocheze acordul CETA

Lideri politici din Flandra, regiunea majoritar flamandă ce ocupă jumătatea nordică a Belgiei, nu îşi ascund iritarea faţă de rolul jucat pe scena internaţională de Valonia, regiunea care ocupă cealaltă jumătate a ţării şi este condusă de Partidul Socialist, formaţiune ce nu este însă reprezentată în guvernul federal belgian.

Critici la adrese socialiştilor valoni au venit şi din partea ministrului belgian de externe, Didier Reynders, care nu a ezitat să spună că acordul CETA a fost acceptat de ‘27,6’ state din Uniunea Europeană, afirmaţie prin care a făcut aluzie şi la sprijinul primit de flamanzi din partea micii comunităţi germanofone din estul Belgiei.

‘Lumea ştie că problema Belgiei este că, în realitate, ea formează două ţări’, a scris pe Twitter ministrul flamand al mobilităţii, Ben Weyts. Dar decizia Valoniei de a se opune semnării tratatului CETA este motivată de mai mulţi factori.

În primul rând, această regiune este preocupată de consecinţele respectivului acord pentru sectorul ei agricol, a declarat agenţiei EFE preşedintele Federaţiei Valone a Agriculturii, Joseph Pompier. Îngrijorările ţin mai ales de posibilitatea de a se permite tratarea cu hormoni şi cu unele medicamente a animalelor destinate consumului uman, de importul unor produse transgenice sau de riscul dispariţiei unor produse tradiţionale valone, cum ar fi brânza Herve. Pe de altă parte, valonii nu sunt convinşi că datorită acestui acord vor putea exporta în Canada cantităţi mai mari de carne şi produse lactate.

‘După anul 1990, mai mult de jumătate dintre producătorii agricoli din Valonia au dispărut’, mai menţionează Joseph Pompier, care consideră necesar să se garanteze aplicarea normelor de sănătate înaintea aprobării acordului.

În opinia unui lider sindical valon expert în tratatul CETA, Bruno Poncelet, includerea acestor norme într-o anexă a tratatului, pentru a fi abordate într-o negociere ulterioară, ar putea fi o soluţie pentru a se ajunge în final la convergenţă între regulile comunitare şi cele canadiene, cele din urmă fiind mai permisive cu organismele modificate genetic.

Acelaşi lider sindical enunţă şi alte elemente care au determinat opoziţia Valoniei, cum ar fi posibilitatea delocalizării multinaţionalelor şi riscul deciziilor nefavorabile luate de instanţele de arbitraj comercial, factori invocaţi în ultimele zile şi de premierul valon, Paul Magnette.

Dar rezervele Valoniei faţă de acordul CETA nu ţin doar de sectorul agricol, ci şi de cel industrial. Această regiune a fost odinioară centrul economic al Belgiei, datorită industriei sale, cum ar fi siderurgia. Însă în perioada postbelică a început decăderea acestui sector, în timp ce Flandra şi-a diversificat economia. Nu este lipsit de relevanţă faptul că în prezent rata şomajului în Valonia este de 10,6%, iar în Flandra de numai 4,9%.

‘Globalizarea a adus mai multe dezavantaje decât avantaje industriilor tradiţionale din Valonia, motiv pentru care există o teamă a deschiderii către lume’, explică la rândul său directorul departamentului economic al Uniunii Valone a Societăţilor, Didier Paquot, organism care se arată însă favorabil semnării acordului CETA.

Acest interlocutor atrage atenţia că în ultimele decenii în Valonia s-a investit foarte mult în sectoare care astăzi nu mai sunt competitive, iar revoluţia tehnologică a lăsat această regiune puţin în urma Europei. De asemenea, el subliniază aspectele pozitive ale acordului CETA, cum ar fi crearea de noi locuri de muncă, creşterea investiţiilor sau eliminarea taxelor vamale şi nu crede că ‘produsele canadiene vor invada’ Valonia.