Tradiţii de Crăciun: Dubaşii de pe Valea Mureşului colindă două zile fără întrerupere

În satele de pe Valea Mureşului, apropierea Crăciunului nu e vestită doar de mirosul de şoric pârjolit sau de cozonaci scoşi din cuptoare. Vânzoleala dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului are loc pe un fond sonor specific acestei perioade a anului. Dubaşii fac ultimele repetiţii, pentru că trecerea lor pe uliţe în Ajun şi de Crăciun este o sărbătoare pentru localnici. Gospodinele fac pregătiri pentru a-i primi în case cum se cuvine, unele văruiesc, iar pe multe garduri se pot vedea covoare multicolore care aşteaptă să fie reaşezate pe podele proaspăt lăcuite.

Dubaşii se pregătesc încă de la începutul postului Crăciunului, având de ales dintre 365 de colinde seculare, care s-au transmis doar pe cale orală de la o generaţie la alta.

„De anul trecut, avem un grup nou de dubaşi. Eu îi pregătesc pe feciori pentru că ăi mai bătrâni voievozi s-au dus dintre noi. Repetăm în fiecare seară la câte unul dintre noi acasă, iar pentru aceste sărbători am învăţat cincisprezece colinde. Au mesaje diferite, potrivite pentru fiecare familie care ne primeşte”, spune Delia Micurescu, învăţătoare în satul Bata.

Colindele nu au doar mesaje religioase, unele fiind adresate localnicilor. Există versuri destinate fetelor bune de măritat, iar astfel feciorii au ocazia să îşi exprime intenţiile. Sătenii leneşi au parte de colinde speciale, critice, în timp ce oamenii mai gospodari sunt lăudaţi.

„Este un bun prilej de a se spune lucrurilor pe nume”, explică Delia Micurescu.

Pe Valea Mureşului, chiar şi pregătirile din aceste zile sunt ca o sărbătoare. Nelu a lu’ Poamă, din satul Căpruţa, îşi pregăteşte portul tradiţional compus din cămaşă, laibăr, cioareci, cizme negre, şubă din lână, căciulă neagră de miel împodobită cu fire, pene de fazan şi flori de hârtie. Puţini mai au această costumaţie strămoşească.

„Nu se mai fac aşa căciuli în ziua de azi. Eu am păstrat-o de la bunic, care a fost voivodul dubaşilor în această zonă”, spune Nelu.

El e mândru şi de dubele (tobele) la care va cânta două zile la rând ritmurile bine învăţate. Ale sale sunt din piele de oaie, în timp ce ale bunicului erau din piele de câine.

Vecina lui Nelu, Filoftea, coace colacii pe care urmează să-i ducă în Ajun, de dimineaţă, la biserică, pentru a fi sfinţiţi. Pe unii îi va împărţi copiilor ca pomană pentru morţii familiei. Ceilalţi vor ajunge în sacul de daruri al dubaşilor. Toate pregătirile trebuie terminate până în ziua de Ajun, la prânz, când feciorii satelor pornesc la colindat cu dubele. Mai are de fiert şi sarmalele, iar în camere nu au fost întinse perdelele proaspăt spălate.

„E multă treabă, dar mă ajută fata. Pentru ea mă zoresc, că e de măritat şi feciorii vor intra în casă ca să o joace, că la noi aşa e tradiţia”, spune Filoftea.

În majoritatea localităţilor aflate de-o parte şi de alta a Văii Mureşului, de la Zam şi până la Lipova, dubaşii sunt organizaţi în cete în fruntea cărora se află câte un „voievod”. Ei vor străbate uliţele de la ora prânzului din ziua de Ajun şi până după Crăciun pentru a vesti Naşterea Domnului.

În localitatea Bata, programul începe la biserică. După slujbă, cei 12 dubaşi, toţi feciori cu vârste cuprinse între 14 şi 22 de ani, vor colinda câteva minute după care vor merge la Primărie. De aici, vor porni către casele „ălor mai mari” din comună, iar mai apoi vor lua la rând uliţele, însoţiţi de un taraf care cântă permanent. Voievodul este Laurenţiu al lui Bercea, iar căprarul este Raul al lui Hulăr.

Dubaşii sunt primiţi de gospodarii satelor cu mare cinste şi bucurie.

„Sunt întâmpinaţi cu colaci împletiţi, ţuică şi vin puse în sticle îmbrăcate în pănuşi, cu cârnaţi şi bani. Există un personaj în grup numit Iapă, care are un sac şi adună toate aceste daruri. La finalul celor două zile de colindat, toate se împart frăţeşte”, spune învăţătoarea din Bata.

Şi la Birchiş şi Căpâlnaş, dubaşii şi-au pregătit versurile. Una din vechile colindele rostite încă este „Bogatu şi săracu”, notată într-un caiet în anul 1845: „Coborât-au Domnul Sfânt / Hai leromi, Doamne, hai / Domnul Sfânt, pe acest pământ (refren) / Coborât-au tot pe scară / Scara sfântă şi de ceară / Pe o zi de sărbătoare / Când răsare sfântul soare / Cu Sfântul Petru, soţiul lui / Pentru soarta Omului: Ce fac domnii cu iobagii şi avuţii cu săracii?”.

Nu doar colindele vor face spectacolul de pe uliţe, ci şi dansurile. O parte dintre localnici vor însoţi cetele pe traseu şi vor dansa şi chiui alături de feciori. La casele cu fete de măritat, feciorii intră pentru a le lua la dans.

„Măiestria cu care sunt executate dansurile le transformă în adevărate spectacole coregrafice. Totuşi, trebuie facută o diferenţă între colindatul cu duba ca spectacol de scenă şi obiceiul arhaic al colindatului prin sate, care încă este viu pe Valea Mureşului. Acest obicei face parte din patrimoniul imaterial al zonei şi el trebuie promovat şi conservat”, afirmă Rodica Colta, de la Centrul Cultural Judeţean Arad.

Obiceiurile păstrate pe Valea Mureşului sunt îndrăgite şi de fostul suveran al României, Mihai, care îi aşteaptă pe dubaşi să colinde la Castelul Săvârşin şi în acest an. În Ajunul Crăciunului, familia regală îi va primi pe dubaşii din Săvârşin care, potrivit tradiţiei strămoşeşti, vor colinda după binecuvântarea preotului paroh.