Tradiţii de Crăciun: Ritualul sacrificării porcului şi colindele, obiceiuri vechi în Bucovina

Sărbătorile de iarnă sunt poate cele mai aşteptate momente ale anului şi cuprind datini şi obiceiuri păstrate din moşi – strămoşi şi care se împletesc cu obiceiuri ale celor zece minorităţi ce locuiesc în această parte a ţării care conţine şase subzone etnografice specifice: Bazinul Dornelor, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Rădăuţi, Suceava şi Fălticeni.

Obiceiurile şi tradiţiile specifice sărbătorilor de iarnă sunt păstrate în Bucovina, începând cu organizarea, în vetrele folclorice, a şezătorilor din postul Crăciunului în cadrul cărora se practică meşteşuguri vechi, primenirea caselor pentru sărbători, repetiţia colindelor, pregătirea costumelor populare, ritualul sacrificării porcului de Ignat, prepararea mâncărurilor tradiţionale, colindatul cetelor de copii, tineri şi vârstnici, mersul cu steaua în zilele de Crăciun, petrecerile din noaptea dintre ani, până la urăturile din Ajunul Anului Nou şi sorcova din prima zi a anului, spune Călin Brăteanu, şeful Centrului pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale din Centrul Cultural Bucovina.

În Bucovina, oamenii postesc până în seara din ajunul Crăciunului când preotul ajunge cu icoana în casele gospodarilor şi sfinţeşte bucatele de post, respectiv găluştele cu crupe, mâncărurile de bureţi sau prunele uscate. În zilele premergătoare Ajunului Crăciunului, femeile „scoboară din pod” oalele pentru gătit mâncarea de „fruct”, pe bază de carne. Printre mâncărurile gătite de bucovinence pentru zilele de Crăciun se numără zeama de carne cu tocmagi, găluşte cu crupe, răciturile din carne de cocoş, carne cu hrean şi smântână şi cozonacii cu nucă şi mac, la mesele festive servindu-se şi preparate din carne de porc: cârnaţi afumaţi, tobă sau „burdahan” sau chişcă.

• Ritualul sacrificării porcului

Şi în trecut, dar şi în prezent, ritualul sacrificării porcului are loc în 20 decembrie, oamenii pregătind preparatele din carne pentru a fi apoi afumate, povesteşte muzeograful sucevean Aurel Prepeliuc, de la Muzeul Satului Bucovinean din Suceava.

Totodată, femeile de la sat obişnuiesc ca înainte de Crăciun să-şi adune din vecini obiectele împrumutate peste an.

• Împodibirea caselor

Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este un nou prilej pentru gospodine de a-şi primeni şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de streaşină crenguţe de busuioc, levănţică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar şi ca să parfumeze aerul încăperilor sau să alunge moliile. Copiii şi tinerii se pregătesc din timp pentru această sărbătoare repetând colindele fie în cadrul şezătorilor, fie în casele unora dintre ei, alegându-şi cu grijă şefii cetelor din rândul celor ce cunosc datinile locului şi se bucură de o anumită notorietate şi autoritate în comunitate.

• Colindatul

„Şi în zilele noastre, în satele bucovinene, cetele de copii mici costumaţi în portul popular tradiţional pornesc încă din timpul amiezii din Ajunul Crăciunului cu colinda, mergând din casă în casă”, spune Prepeliuc, arătând că aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu mere, nuci, colaci sau bani.

Spre înserat, cei mici se întorc acasă, iar colindatul este continuat de cetele de tineri care se adună în vatra satului şi îşi stabilesc traseul pe care fiecare îl urmează pe parcursul nopţii. Mai întâi sunt colindaţi oamenii de vază ai comunităţii, preoţi, dascăli, învăţători sau primari, doctori, cei mai destoinici gospodari, apoi merg să colinde fetele de măritat.

Dacă în perioada Crăciunului colindele au un caracter oarecum laudativ la adresa gazdelor, a fetelor de măritat, conţinând urări de sănătate şi belşug, în schimb, în ajunul Anului Nou, în cadrul jocurilor teatrale populare – malăncilor – apar satirele, anecdotele, ironiile care scot în evidenţă anumite trăsături de caracter negative ale gazdelor.

Din prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, cei ce continuă colindatul sunt tinerii gospodari căsătoriţi, dar şi persoanele vârstnice care merg în casele rudelor sau vecinilor pentru a celebra Naşterea lui Iisus, colindele celor din urmă având un caracter mai mult religios.

În prima zi de Crăciun, copiii, în special, băieţii, merg cu steaua, simbol al astrului care i-a călăuzit pe cei trei crai de la Răsărit către ieslea în care s-a născut Iisus. Steaua este confecţionată dintr-un contur de sită pe care se fixează beţe din lemn dispuse sub forma unor raze, este împodobită cu beteală şi hârtie colorată, are un clopoţel şi este aşezată pe un băţ de lemn.

În Ajunul Anului Nou, urătorii merg cu „Pluguşorul” din casă în casă, cei mai mici acompaniindu-şi urăturile cu clinchetul clopoţeilor, iar cetele de tineri folosind buhaiul, biciul şi un plug simbolic.

În trecut, în Bucovina, cetele de urători ale oamenilor vârstnici erau însoţite de un plug tras de boi, iar în curţile gazdelor se trăgea prima brazdă şi se transmiteau urări de belşug pentru noul an, apoi în prima zi a noului an copiii veneau cu semănatul şi aruncau cu boabe de grâu în brazda simbolică.

În zona Gura Humorului, Solca, Pârteşti Poieni şi Rădăuţi se păstrează „jocul caprei”, în zona de munte a judeţului Suceava – Bazinul Dornelor şi Câmpulung Moldovenesc, Fundu Moldovei cel al cerbului, în timp ce în zona de podiş a judeţului – Suceava şi Fălticeni – este specific jocul căiuţilor condusşi de un vătaf.

• Malanca, cea mai spectaculoasă manifestare a sărbătorilor de iarnă în Bucovina

Cea mai spectaculoasă manifestare a sărbătorilor de iarnă în Bucovina este malanca, o formă de teatru popular, întâlnită în special în zona cursului superior al râului Suceava. Personajele malăncii – baba şi moşneagul, doctorul, popa, capra şi ciobanul, căiuţii, ursul, cerbul şi negustorul au tentă satirică, având rolul de a spune lucrurilor pe nume şi de „a amenda” năravurile societăţii.

Bucovina este denumită şi Europa în miniatură datorită diversităţii culturale şi a minorităţilor care trăiesc în bună înţelegere: armeni, evrei, germani, italieni, maghiari, polonezi, ruşi-lipoveni, ruteni, ucraineni, rromi, greci, turci, slovaci şi cehi.

Preşedintele Comunităţii Evreilor din Suceava, profesorul Sorin Golda, povesteşte că una din sărbătorile evreilor, Hanuka, este o sărbătoare veselă, de familie, în care copiii primesc daruri şi dulciuri, desertul tradiţional al acestei sărbători fiind gogoaşa umplută cu gem. În prezent, în zona Suceava, Gura Humorului şi Câmpulung Moldovenesc cei mai mulţi evrei sunt vârstnici, opt dintre ei fiind supravieţuitori ai deportării în Transnistria.

Pentru germanii din Bucovina sărbătorile de iarnă încep cu prima duminică a lunii noiembrie, de Advent – Postul Crăciunului. Până de Crăciun, membrii acestei comunităţi ţin post, iar în ziua de Ajun, în 24 decembrie, gospodinele prepară 12 feluri de mâncare de post, în amintirea celor 12 apostoli, pe care le servesc în cursul serii. La începutul cinei din Ajunul Crăciunului, capul familiei împarte celorlalţi bucăţi dintr-un aluat copt, realizat doar din făină şi apă, uns cu miere de albine, iar după acest moment membrii familiei îşi urează sărbători fericite. Pe masă, sunt aşezate mâncărurile pe bază de peşte, servite cu lămâie, apoi grâul pisat şi fiert în care sunt adăugate miere de albine, nucă, mac şi mirodenii. Tot la cina din Ajunul Crăciunului se serveşte borşul de „uşcărle”, un borş în care sunt fierte multe zarzavaturi, inclusiv sfeclă roşie, în care se adaugă colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci şi ceapă.Totodată, se servesc sarmale de post, colţunaşi cu varză, salată de fasole, compoturi din fructe uscate.

După cină, membrii familiei cântă un colind, se adună în jurul bradului împodobit şi desfac darurile primite, apoi toată familia merge cu colindul la rude şi prieteni, iar la miezul nopţii participă la Biserica Catolică sau la Biserica Evanghelică la slujba religioasă.

În prima zi de Crăciun, la masa de prânz, sunt servite preparate din carne de porc, supă, friptură, biscuiţi de toate felurile, cu scorţişoară şi cuişoare, bomboane fondante, pandişpan cu fructe uscate şi marţipan şi tort de nucă şi smântână, iar conform tradiţiei în aceste zile de sărbătoare nu se servesc mâncăruri pe bază de carne de pasăre pentru a merge bine familiei.

Germanii care trăiesc în Bucovina obişnuiesc să meargă cu colinda la rude şi prieteni între Crăciun şi Anul Nou. Cei care trăiesc în zonele rurale, în Ajunul Anului Nou, pun 12 foiţe de ceapă cu sare şi aleg 12 tăciuni aprinşi pentru a vedea cum vor fi lunile noului an. În trecut, oamenii preferau ca primii urători care soseau în Ajunul Anului Nou să fie băieţi aprigi ca să le meargă treaba mai repede în anul următor.

Polonezii din Bucovina şi-au păstrat limba, tradiţiile şi religia de aproape 200 de ani, spune preşedintele onorific al Uniunii Polonezilor din România şi preşedintele Asociaţiei Polonezilor din Suceava, profesorul Stanislava Iachimovschi.

Potrivit acesteia, de la Advent şi până în ziua de Ajun, polonezii ţin post, iar în cursul serii are loc masa de Ajun sau Vigilia. Sub faţa de masă se pune fân pentru a aminti de ieslea în care s-a născut Isus, iar cina începe cu „oplatek”- împărţirea azimei de către capul familiei, apoi se fac urări. La cina din Ajunul Crăciunului se mănâncă bucate de post, grâu fiert cu nucă, mac şi miere, borş de sfeclă roşie cu urechiuşe (colţunaşi umpluţi cu ciuperci), mâncăruri din crap şi scrumbie, colţunaşi cu varză, iar în zona Soloneţului Nou se servesc varză cu mazăre sau varză cu hribi şi o supă cremă de mazăre. La desert, se servesc paste cu mac şi compoturi de fructe uscate, la masă fiind aşezat un tacâm în plus pentru cei singuri, pentru cei fără casă, nefiind refuzat niciun musafir neanunţat la cină.

La miezul nopţii, polonezii merg la slujbă – Pasterka, apoi pornesc cu colindul la vecini, rude, prieteni, arătând că aceste colinde au „un puternic caracter religios”. Totodată, în zonele rurale, copiii, tinerii şi vârstnicii se împart în grupuri şi cântă colinde pe la casele oamenilor.

„Spre exemplu, în Soloneţul Nou, copiii merg cu «palazniczka», cu un brăduţ şi fac urări bunicilor şi rudelor apropiate”, spune Iachimovschi.

În prima zi de Crăciun, familiile se reunesc şi iau prânzul, printre bucatele servite la masă fiind preparatele din carne, răciturile, sarmalele şi friptura, dar şi prăjituri de toate felurile.

Comunitatea polonezilor din judeţul Suceava număra, în anul 2002, peste 3.000 de membri, aceştia trăind în prezent în comunităţi compacte în localităţile Cacica, Poiana Micului, Pleşa, Soloneţu Nou, Păltinoasa, Vicşani, Moara, dar şi în oraşele Suceava, Rădăuţi, Siret şi Gura Humorului.

O parte dintre ucrainenii care trăiesc în judeţul Suceava în satele Negostina, Bălcăuţi, Şerbăuţi, Călineşti Enache, Călineşti Cuparencu, Paltinu, Ciumârna, Cacica şi în oraşele Suceava, Siret şi Milişăuţi sărbătoresc Crăciunul pe stil nou, în perioada 25 – 27 decembrie. O altă parte a ucrainenilor, cei care locuiesc în satele Izvoarele Sucevei, Brodina de Sus, Brodina, Ulma, Lupcina, Nisipitu şi Bobeica, sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi, în perioada 7 – 9 ianuarie.

La cina din Ajunul Crăciunului, primul lucru pe care îl face o gospodinǎ este să pună fân pe masǎ şi să-l acopere cu o faţǎ de masǎ albǎ, simbolizând ieslea Domnului Iisus Hristos, iar apoi un colac copt în casǎ şi o lumânare. Pentru această cină se pregǎtesc 12 feluri de mâncare, obligatoriu de post, din alimente care au fost strânse pe parcursul anului din grǎdini, cifra 12 simbolizând lunile anului şi pe cei 12 apostoli. Printre mâncărurile acestei cine se regăsesc: hribi, grâu fiert, bob, colţunaşi cu varză, sarmale de post, compot din prune şi mere uscate învărtită cu nucă şi mac, spune prim-vicepreşedintele filialei sucevene a Uniunii Ucrainenilor din România, Lucia Mihoc.

„Ucrainenii ţin post negru în ziua de Ajun şi servesc cina după apusul soarelui, la lumina unei lumânări. Preotul vine cu Ajunul şi binecuvântează aceste mâncăruri. Pe colindători îi primesc doar după ce au servit cina în familie”, afirmă Lucia Mihoc, adăugând că în satele unde trăiesc ucraineni se colindă din seara de Ajun până la Bobotează.

Armenii sărbătoresc Naşterea şi Botezul Domnului în data de 6 ianuarie, iar Anul Nou odată cu toată lumea, potrivit vicepreşedintelui Asociaţiei Armenilor din Suceava, Lucia Grigorincu. În ajunul Crăciunului, după slujba oficiată la biserică, armenii se întorc acasă, în familie, şi iau cina împreună, meniul cuprinzând mâncăruri tradiţionale pe bază de peşte şi plăcintă armenească opărită. În prima zi de Crăciun, după slujbă şi după ce primesc anafura – mişhar, armenii iau prânzul în familie, de această dată, fiind include şi mâncăruri pe bază de carne.