Transelectrica avertizează: România are nevoie de instalaţii de stocare de 4.000 MW, variaţiile mari de producție a turbinelor eoliene care se vor tot instala pot duce la “blackout”

Operatorul de trasport și sistem spune că, în contextul țintelor de energie regenerabilă pe care și le-a asumat România, este nevoie de o capacitate de socare de până la 4.000 MW, care să poată fi funcțională pe o perioadă foarte mare de timp – până la 12 ore, cu o energie de până la 20.000 MWh, iar, pe lângă baterii, Transelectrica sugerează că este nevoie de centrale hidroelectrice cu pompaj.

Iată exact concluzia din analiză, după care vom arăta și cauzele care au condus la ea:

“Toate aspectele negative menționate mai sus, cauzate de integrarea masivă a surselor de producție regenerabilă în perioada anilor 2023 – 2030, ar putea fi atenuate prin dezvoltarea și integrarea în sistem a instalațiilor de stocare. Evaluarea noastră indică puteri instalate de 2.000 ÷ 4.000 MW, respectiv energii de ordinul a 10.000 MWh ÷ 20.000 MWh, care să permită funcționarea instalațiilor de stocare o durată de ordinul a 8 ÷ 12 ore. O evaluare mai apropiată de necesitățile sistemului ar putea fi obținută în baza unui studiu dedicat.

CNTEE Transelectrica SA susține dezvoltarea unui mixt al surselor de stocare a energiei, bazat pe centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare și pe instalații de stocare cu baterii de acumulatoare, în proporții aproximativ egale, dar și luarea în considerare și a altor categorii de sisteme de stocare, cum ar fi cele cu hidrogen, aer comprimat etc.

Un criteriu care trebuie avut în vedere la evaluarea efortului investițional într-o centrală cu acumulare prin pompare sau într-o instalație de stocare cu baterii este cel al duratei de viață, care este de aproximativ 50 de ani pentru o centrală cu acumulare prin pompare, respectiv de aproximativ 10 ani pentru o instalație de stocare cu baterii de acumulatoare. Practic, o instalație de stocare cu baterii de acumulatoare necesită înlocuirea de 5 ori pe durata de viață a unei centrale cu acumulare prin pompare”.

Transelectrica spune că ar trebui acordate stimulente guvernamentale pentru montarea de instalații de stocare la scară largă.

“Deoarece modelul de afacere pentru o instalație de stocare prezintă o multitudine de necunoscute în stabilirea unei fezabilități economice certe în recuperarea investiției, considerăm că se impun măsuri pentru stimularea integrării de sisteme de stocare, pentru o capacitate și o durată determinată. În opinia noastră, măsurile de susținere se pot împărți în două mari categorii:

– de finanțare a unei părți din investiție, de cel puțin 20 %, printr-un program dedicat, având ca sursă de finanțare fonduri europene și sau fonduri guvernamentale;

– de reducere a impozitelor, taxelor, accizelor, tarifelor de transport și de distribuție, pe care deținătorii instalațiilor de stocare le plătesc în perioada de exploatare comercială”, mai arată Tranelectrica

Noua realitate energetică

OTS-ul românesc arată că gestionarea sistemului energetic este din ce în ce mai dificilă, din cauza efectelor negative ale integrării masive a regenerabilelor. Pe de o parte, se scot din sistem centralele clasice, și se tot instalează regenerabile (inclusiv fotovoltaicele prosumatorilor), care sunt intermitente și a căror producție nu urmărște curba de consum – Transelectrica se referă mai ales la eolian, dând exemplul unei creșteri de putere de 1.700 MW în mai puțin de o oră. Pe de altă parte, se împuținează energia de echilibrare, care astfel de și scumpește, și scade flexibilitatea sistemului.

Iată exact ce a scris Transelectrica în analiza intrată în posesia noastră:

În perioada 2023 – 2030 sistemul energetic din România, respectiv din Europa se va afla într-o profundă transformare, generată de:

– scoaterea din funcțiune a surselor de producție clasice, care utilizează cărbunele, dar și a centralelor electrice care utilizează gazele naturale și care nu mai corespund condițiilor de mediu, în cadrul procesului de decarbonizare a sectorului energetic care stabilește date limită pentru încetarea producerii energiei electrice pe bază de lignit și huilă, respectiv calendarul retragerii din exploatare a centralelor pe bază de lignit și huilă și calendarul de închidere a carierelor de lignit și a minelor de huilă. În perioada 22.09.2017 – 01.06.2023, la nivelul României au fost retrase din exploatare capacități care totalizează o putere instalată de 5.508 MW;

– integrarea accelerată a surselor regenerabile de energie, care conform pachetului Fit for 55 reprezintă o putere instalată suplimentară în centralele electrice eoliene și în centralele electrice fotovoltaice de 10.692 MW, pe lângă cei 4.274 MW instalați în sistem la data de 01.01.2023.

Puterea totală preconizată a se instala până în anul 2030 de 14.965 MW va fi cu mult mai mare față de consumul maxim estimat la vârful de seară iarna și fără luarea în considerare a producției din alte surse, nuclear, gaze naturale și apă;

– apariția prosumatorilor de energie electrică și instalarea accelerată a panourilor fotovoltaice la clenții finali de energie electrică casnici și industriali, evoluție care nu a fost luată în considerare în scenariile precizate mai sus și care, din punct de vedere al impactului asupra sistemului, corespunde unei reduceri de consum. La data de 29.02.2024 puterea instalată a prosumatorilor a ajuns la 1554 MW, iar odată cu implementarea programului Casa verde fotovoltaic, estimăm o putere instalată la prosumatori de peste 2.000 MW;

– volatilitatea foarte ridicată a producției de energie electrică din surse regenerabile, care nu urmează curba de sarcină a sistemului, în special din centralele electrice eoliene și scăderea semnificativă a volumului rezervelor de sistem utilizate pentru echilibrarea sistemului, ca urmare a scoaterii din funcțiune a centralelor electrice clasice, care au capabilități tehnice ridicate. Producția de energie electrică ridicată din surse regenerabile, respectiv impactul participării reduse a acestui tip de producători la Piața de Echilibrare, se poate vedea cu precădere în zilele de sfârșit de săptămână, atunci când excedentul producției programate de energie electrică în raport cu consumul intern este foarte mare, iar volumul de oferte disponibile în piață pentru echilibrarea sistemului este insuficient în anumite intervale. În aceste condiții, se înregistrează un volum mare al selecțiilor la reducere de putere, respectiv prețuri negative semnificative în Piața de Echilibrare;

– volatilitatea foarte ridicată a prețurilor energiei electrice pe piețele spot (Piața pentru Ziua Următoare cuplată și Piața Intrazilnică cuplată), corelat cu resursele de energie electrică ale centralelor regenerabile, fac ca prețurile să varieze foarte mult în ultima perioadă, de la valori de aproximativ 200 euro/MWh, la valori negative de aproximativ -65 euro/MWh, pe piața de energie electrică din România. Practic reducerea prețurilor în aceste piețe are loc pe intervalele orare din perioada prânzului, în perioadele cu producție foarte ridicată în centralele electrice fotovoltaice, in lipsa instalațiilor de stocare;

– Piața de Echilibrare este o piață voluntară, achiziția energiei de echilibrare se realizează la preț marginal, nu există limite de preț și întervalul de decontare este de 15 minute, în lipsa unei flexibilități rezonabile a sistemului, aceasta devine o piață penalizatoare, cu prețuri de dezechilibru de peste 10.000 lei/MWh, adică de peste 20 de ori mai mari față de prețurile de închidere a Pieței pentru Ziua Următoare cuplată, cu impact semnificativ negativ asupra clienților, producători, consumatori, furnizori de energie electrică, operatorilor de rețele electrice. Constatările din ultima perioadă arată că în Piața de Echilibrare se înregistrează un volum mare al selecțiilor la reducere de putere, ceea ce a condus la înregistrarea unor prețuri negative în Piața de Echilibrare de până la -9.000 lei/MWh (20 – 21.05.2023), respectiv de -10.000 lei/MWh (28.05.2023), în mai multe intervale de decontare, iar necesitatea integrării în sistem a surselor de stocare a energiei devine din ce în ce mai stringentă;

– creșterea capacității instalate în centralele electrice regenerabile va scădea flexibilitatea sistemului, ceea ce va conduce la creșterea necesarului de rezerve de energie pentru echilibrarea sistemului, va face ca prețurile rezervelor de energie să crească. Integrarea în SEN a instalațiilor de stocare va permite participanților la piață să se poată echilibra anterior Pieței de Echilibrare, reducând în acest fel volumele de rezerve achiziționate și volumele de energie activate în Piața de Echilibrare, cu impact pozitiv asupra tarifelor pe serviciile de sistem și asupra prețurilor de decontare în Piața de Echilibrare;

– reducerea severă a prețurilor la energia electrică în perioadele cu producție foarte ridicată în centralele electrice regenerabile și chiar înregistrarea de prețuri negative, în lipsa posibilităților de stocare, va face impredictibilă recuperarea investițiilor în centralele electrice regenerabile, va afecta indicatorii economici ai investițiilor, va crește durata de recuperare a acestora, respectiv va putea crea o presiune foarte ridicată din partea investitorilor asupra statului român pentru sprijinirea cu bani de la buget pentru supraviețuirea centralelor electrice și pentru evitarea intrării în faliment;

– evoluția previzionată a consumului de energie electrică, înclusiv în Scenariul Favorabil de evoluție, corespunzător unei stări expansioniste mai solide și de lungă durată a economiei naționale, susținută prin liniile de finanțare deschise la nivel național și european pentru îndeplinirea tranziției energetice și a țintelor climatice (Fit for 55), inclusiv prin implementarea instrumentului MRR, Mecanismul de Redresare și Reziliență, dedicat relansării economiei europene în urma pandemiei de coronavirus și a noului mecanism al Comisiei Europene RePower EU pentru asigurarea securității energetice a UE nu este una care să permită preluarea integrală a producției realizată în centralele electrice regenerabile, cu atât mai mult cu cât vârfurile de consum de energie electrică nu se vor suprapune cu vârfurile de producție regenerabilă, inclusiv cu luarea în considerare a exportului. Creșterea economică preconizată în Scenariul Favorabil este în mod necesar reflectată în cererea de energie, căreia îi corespunde un ritm de creștere mediu anual de aproximativ 2,4 % în perioada 2022 – 2030 (respectiv, 1,23 % în perioada 2021 – 2030);

– operarea sistemului energetic național a suferit și va suferi transformări semnificative, aceasta necesitând adaptarea permanentă la volatilitatea producției din surse regenerabile, la schimbările generate de tranzacțiile de energie electrică, la schimburile și tranzitele de energie electrică transfrontaliere între diferitele zone de rețea la nivel european. Una dintre obligațiile pe care le avem ca urmare a funcționării interconectate în cadrul ENTSO-E este cea a menținerii permanente a echilibrului dintre producția și consumul de energie electrică, cu luarea în considerare a soldului schimburilor transfrontaliere, iar în contextul evluției surselor regenerabile de energie electrică această obligație va fi din ce în ce mai dificil de îndeplinit. Așa cum a fost prezentat mai sus, în data de 14.07.2023 au avut loc variații foarte mari ale producției în centralele eoliene cu viteze la creștere de până la 45,3 MW/minut, respectiv 34,1 MW/minut la scădere, respectiv creșteri ale producției de 1.600 MW – 1.700 MW, în intervale scurte de timp, mai mici de o oră și aceasta în condițiile în care puterea instalată în centralele electrice eoliene este de doar 3.000 MW, iar conform pachetului Fit for 55 puterea instalată va crește cu încă 5.000 MW. Variații de producție de energie eoliană similare celor descrise vor avea impact negativ semnificativ asupra funcționării interconectate, prin dezechilibrele care pot fi generate, care pot genera, pe lângă abateri ale frecvenței de funcționare față de frecvența nominală, declanșări în cascadă ale liniilor electrice, care pot conduce la „ruperea” sistemului energetic european în mai multe subsisteme sau chiar la apariția stării de „blackout” (sublinierea de aparține – n.red.) . Integrarea masivă a surselor de energie electrică regenerabilă are și un alt impact negativ în funcționarea sigură a sistemului prin capabilitățile tehnice de care dispun și care sunt inferioare surselor clasice, afectând astfel mijloacele utilizate în apărarea și restaurarea sistemului în cazul apariției unor perturbații majore