Transelectrica prognozează instalarea a doar 2.000 MW noi în soare și vânt până în 2030, de trei ori mai puțin decât ne-am asumat în fața UE

PNIESC, în forma sa revizuită și trimisă Comisiei Europene la începutul acestui an, prevedea un angajament din partea României ca, până în 2030 să fie instalate capacități noi în eolian de 2.300 MW și de 3.700 MW în fotovoltaic (am rotunjit cifrele). Așadar, circa 6.000 MW.

Transelectrica a actualizat recent planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani (TYNDP) pentru perioada 2020-2029. În el sunt mai multe scenarii de dezvoltare a rețelei, în funcție de capacitățile noi de producție de energie electrică ce vor apărea. În plan există un scenariu “verde” de evoluție a capacităților de producție, în care, însă, operatorul de transport și sistem estimează că vor fi puse în fucțiune, în perioada 2020-2029, doar 1.100 MW noi în eolian și 900 MW în fotovoltaic. Așadar, în total 2.000 MW, de trei ori mai puțin decât ce ne-am asumat prin PNIESC.

Este adevărat că Transelectrica estimează că, la sfârșitul deceniului, în acest scenariu va fi operațională centrala hidroelectrică de acumulare cu pompaj de la Tarnița (1.000 MW), pe fondul dezvoltării unei a treia unități nucleare la Cernavodă. Și, în plus, se mai estimează apariția a 1.300 MW noi în centrale hidroelectrice să le spunem “clasice”.

În total, în acest scenariu, am avea o putere instalată de circa 23.400 MW la orizontul anului 2029, față de cei sub 19.700 de acum.

Chiar și în condițiile apriției unor capacități eoliene și fotovoltaice la acest nivel, de trei ori mai mici decât nivelul angajat prin PNIESC, Transelectrica atrage atenția că, pentru menținerea adecvanței sistemului energetic, este nevoie de centrale clasice cu pornire rapidă, care să compenseze caracterul intermitent al centraleloe eoliene și fotovoltaice.

Cităm din TYNDP, după care vă prezentăm tabelul cu evoluția capacităților, așa cum apare el în Plan

“În acest scenariu, excedentul de putere netă disponibilă în sistem crește de la circa 2% în 2020 şi 2024, la circa 5% în 2029, din capacitatea netă de producere, datorită punerii în funcțiune a unității 3 de la Cernavodă și a centralei cu acumulare prin pompaj Tarnița. Creșterea de putere neutilizabilă se datorează componentei impredictibile asociată producţiei crescute din surse regenerabile, în special eoliene și fotovoltaice.

Prognoza adecvanţei a avut în vedere faptul că instalarea de centrale eoliene şi solare are drept consecinţă creşterea ponderii puterii indisponibile, ca o consecinţă a specificului funcţionării intermitente a acestor centrale, caracterizate printr-un număr mic de ore de utilizare a puterii maxime.

Deoarece disponibilitatea centralelor eoliene şi solare este limitată în cursul anului şi producţia lor nu este controlabilă aşa cum este cea a centralelor clasice, pentru asigurarea adecvanţei este neapărat necesară şi existenţa unui anumit volum de putere în centrale clasice de vârf cu pornire rapidă și/sau capacități de stocare a energiei (de ex. centrale hidro cu acumulare prin pompaj, baterii etc.).

Integrarea CEE și CEF în curba de sarcină impune ca centralele convenţionale să asigure funcţia de reglaj de frecvenţă şi pentru compensarea variaţiilor puterii produse de acestea ca urmare a variaţiilor vitezei vântului, crescând semnificativ frecvenţa situaţiilor în care grupurile termoelectrice trebuie să funcţioneze cu sarcina parţială sau să fie oprite şi apoi repornite. Este, deci, necesară instalarea în sistem de centrale de vârf, deoarece acest mod de funcţionare are implicaţii negative asupra costurilor de producţie şi duratei de viaţă a grupurilor destinate funcţionării în bază”.