‘Societatea de vinuri şi băuturi spirtoase a fost fondată în 1897 şi, desigur, ea a experimentat toate suişurile şi coborâşurile istoriei’, explică Anna Kozârina, directorul de comunicare al întreprinderii.
Denumit ‘coniac’ de locuitorii din Ucraina, Rusia şi Republica Moldova – chiar dacă acest apelativ este rezervat băuturii produse în regiunea franceză Cognac -, licoarea din sticlele ‘Divin’ de la Kvint a fost în spaţiu cu cosmonauţii ruşi.
În URSS, Kvint a cunoscut o perioadă fastă sub (Nikita) Hruşciov (secretar general al CC al PCUS din epocă), înainte de prohibiţia decisă de Mihail Gorbaciov, ultimul conducător sovietic, în lupta împotriva alcoolismului.
‘Aceasta a avut consecinţe grave, deoarece o parte din podgorii a fost distrusă’, spune Anna Kozârina, indicând că, pentru a supravieţui, distileria Kvint a înlocuit alcoolul cu sucurile de fructe.
Societatea a rezistat prăbuşirii URSS şi apoi unui război care a dus la desprinderea în 1992 a Transnistriei rusofone de Republica Moldova.
Kvint, care îşi are sediul la Tiraspol, ‘capitala’ Transnistriei a cărei independenţă nu a fost recunoscută de niciun stat din lume, numără circa 1.500 de angajaţi – faţă de 600 la căderea URSS – şi înregistrează o cifră de afaceri anuală de aproximativ 50 milioane de dolari (36 milioane de euro).
Mai mult de 1.500 de hectare de viţă de vie au fost replantate şi 20 de milioane de sticle sunt produse anual: vinuri, coniac Divin, vodcă şi alte băuturi ce sunt exportate până în China şi Africa.
Dar Kvint, ca şi alţi actori economici, se confruntă cu două noi provocări: conflictul în Ucraina vecină şi alegerea între Uniunea Vamală propusă de Moscova şi asocierea la UE, aşa cum îşi doreşte Republica Moldova.
‘Pentru moment, criza din Ucraina nu a avut un impact negativ, dar, în cazul în care durează, vom fi probabil afectaţi’, recunosc cei de la Kvint, care exportă 7% din producţia sa.
Principala sursă de tensiune între autorităţile proruse de la Tiraspol şi guvernul proeuropean al Republicii Moldova vizează Acordul de asociere cu UE pe care Chişinăul ar urma să-l semneze în luna iunie.
‘Ceea ce se întâmplă la Chişinău, aceste mişcări spre Uniunea Europeană sunt contraproductive’, susţine aşa-numitul preşedinte al Transnistriei, Evgheni Şevciuk, care militează pentru relaţii mai strânse cu Moscova.
‘Autorităţile de la Tiraspol încearcă să arate că UE nu este un partener necesar, spre deosebire de Rusia, dar statisticile arată o imagine diferită’, declară pentru AFP un reprezentant al misiunii UE pentru controlul frontierei între Republica Moldova şi Ucraina pe tronsonul transnistrean (EUBAM).
Transnistria este foarte dependentă de gazele naturale ruseşti, dar până la trei sferturi din mărfurile pe care le produce sunt exportate în UE, faţă de mai puţin de un sfert în Rusia, conform cifrelor furnizate agenţiei franceze de presă de către EUBAM.
Multe companii europene subcontractează aici fabricarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, datorită costului redus al forţei de muncă.
Gigantul local de textile Tirotex exportă aproximativ 70% din producţia sa, în principal în Europa.
‘Transnistria are mult de câştigat de pe urma Acordului de asociere cu UE. Noi trebuie să spargem mitul că acest acord va închide pieţele din Est’, susţine şeful delegaţiei UE în Republica Moldova, Pirkka Tapiola.
Pe fondul conflictului din Ucraina, cea mai gravă criză între Rusia şi Occident de la încheierea Războiului Rece, retorica împotriva acordului cu UE s-a amplificat în Transnistria.
Pentru moment, companiile din această regiune, care aparţine formal Republicii Moldova, beneficiază de facilităţi de export în UE, ca toate companiile moldoveneşti. În schimb, Tiraspolul este cel care fiscalizează importurile europene.
În cazul semnării acordului de liber-schimb aprofundat, această asimetrie nu va fi acceptată pentru mult timp.
‘Dacă refuză să urmeze Republica Moldova, Transnistria riscă pe viitor izolarea, deoarece produsele sale vor fi supuse unor tarife vamale ridicate pentru a putea intra în UE’, spune un oficial european apropiat de dosar.