Iată prevederea din proiectul de act normativ (L435/2019), aflat deocamdată în dezbaterea Senatului.
„25. La articolul 23, după alineatul (9), se introduc trei noi alineate, alin, (10)-(12), cu următorul cuprins:
” (10) Pe piața concurențială angro, ANRE are dreptul să aprobe introducerea și utilizarea de prodsuse specifice în cadrul anumitor modalități de tranzacționare, pentru asigurarea unei flexibilități în încheierea tranzacțiilor cu energie electrică pe termen lung. Sunt interzise contractele bilaterale negociate direct.
(11) Produsele specifice prevăzute la alin. (10) se definesc prin cel puțin unul dintre următoarele elemente caracteristi ce:
a) variația puterii orare față de cantitatea ofertată în contract, în limita unui procent maxim, stabilit conform reglementărilor ANRE.
b) actualizarea prețului de atribuire a unui contract, în baza unei formule care să conțină termeni și factori determinați sau determinabili pe baza unor indicatori publici, cu precizarea surselor publice unde sunt actualizate valorile indicatorilor considerați.
(12) Pentru respectarea prevedrii alin. (1), elementele caracteristice ale produselor specifice se publică înaintea încheierii tranzacțiilor”.
Propunerea a fost înaintată în iunie, iar la începutul lui seprembrie a fost trimisă pentru aviz la patru comisii parlamentare.
De ce e nevoie de astfel de contracte
Mai mulți reprezentanți din sectorul producției și furnizării de energgie electrică, mai ales din sectorul regemerabilelor, au spus tot timpul că imposibilitatea încheierii acestui tip de contract frânează creşterea capacităţii de generare de electricitate în România.
Practic, prin acest fel de contract, se pot crea capacități noi de generare, de care România are atâta nevoie, și a căror finanțare se poate obține pe baza garantării cu viitorul contract de vânzare a energiei pe termen lung, încheiat între investitor și viitorul consumator.
Problema este că investitorii și-ar fi dorit să poate încheia astfel de contracte și în afara pieței, în mod bilateral, pentru că platforma OPCOM nu permite instrumentele tehnice şi comerciale necesare. Or, după cum se vede, acest proiect de lege, dacă va fi adoptat în această formă, interzice acest tip de contractare, permițând doar înțelegerile făcute prin intermediul platformei OPCOM.
Lucru previzibil, de altfel, dace să ne puăm după declarațiile publice ale reglementatorului. „Cel mi important lucru pe care îl cer investitorii, pentru că interes în a investi în acest domeniu există şi în cazul României, este posibilitatea de a încheia contracte pe termen lung, pentru că orice investiţie în acest domeniu se finanţează în baza unor contracte. Cel care finanţează trebuie să aibă certitudinea că investitorul poate să îşi vândă energia, să vadă cifrele, să facă o proiecţie, să vadă dacă investiţia se recuperează într-o perioadă de timp relativ scurtă”, spunea, în iunie, vicepreşedintele ANRE, Zoltan Nagy-Bege
„Începând cu anul 2012, nu se mai pot încheia în România acele PPA-uri (power purchase agreement-n.red.), care înseamnă un acord de valorificare a energiei. Noi lucrăm la acest aspect şi încercăm să creăm o platformă, pe OPCOM, aşa cum spune legea-toate tranzacţiile se încheie centralizat, pe OPCOM-pentru aceste contracte. Există cerere în piaţă”, a mai explicat atunci Bege.
Contracte directe, sau prin bursa?
Problema este că, cel puțin pentru noi investiții în regenerabile, legislația europeană definește acest contract direct. „Contract de achiziție de energie electrică din surse regenerabile înseamnă un contract prin care o persoană fizică sau juridică convine să achiziționeze energie electrică din surse regenerabile direct de la un producător de energie electrică”, scrie în directiva referitoare la promovarea regenerabilelor (directiva 2001 din 2018). Care trebuie transpusă în legislația națională până la jumătatea anului 2021.
Experții din România spun că aceste contracte bilaterale sunt absolut necesare.
„Ar trebui luate urgent niște măsuri care să relanseze investițiile. Prima măsură ar putea să fie, pentru investițiile noi, eliminarea acelei obligații de a tranzacționa centralizat. Nu poți să finanțezi investiția, dacă nu ești capabil să închei un contract pe termen lung cu cine vrei tu și să mergi de mână cu respectivul la bancă să obții finanțare. Acea obligativitate care, la un moment dat a avut sensul ei, a devenit extrem de dăunătoare astăzi. Mai mult, piața din România este din ce în ce mai interconectată cu piețele regionale. Oricine din regiune poate să vadă tranzacții și prețuri care se întâmplă la noi. Noi nu putem să vedem toate lucrurile astea. S-a creat un mediu în care anumite speculații pot fi făcute. Nu spun că sunt făcute. Dar, nu e foarte greu să dezvolți un model și să vezi cam ce se întâmplă cu prețul, știind care sunt capacitățile de producție și prețurile din toate tranzacțiile. Paradoxal, această transparență a devenit puțin riscantă. Oricum ANRE are acces la toate tranzacțiile și la toate prețurile. Nu se întâmplă nimic fără să știe statul”, a declarat recent Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, actualmente lider pentru Europa Centrală responsabil de industria gazelor naturale, petrolului și produselor chimice la Deloitte.
Pe de altă parte, și Opoziția este interesată de schimbarea legislației.
„Cine să facă investiţii în România cu un cadrul legislativ instabil şi impredictibil? Ar trebui ridicată pentru investitorii noi regula ca producătorii să vândă energie doar pe bursă şi să nu existe contracte pe termen lung. O să depun un proiect de lege în acest sens, pentru a elimina această restricţia din Legea energiei şi a gazelor, cel puţin pentru investiţiile noi, pentru că nu este normal să fie aşa. Nu investeşte nimeni dacă nu ştie cum îşi va vinde apoi energia”, a spus Virgil Popescu, deputat liberal şi vicepreşedinte al Comisiei de industrii şi servicii din Camera Deputaţilor