Listările Hidroelectrica, Electrica şi CE Oltenia au fost deja amânate cu un an faţa de datele convenite cu FMI, sau cu 10 ani faţă de primele promisiuni ale Guvernului României, sau cu 17 -18 ani, faţă de data înfiinţării Bursei.
Gabriel Dumitraşcu, şeful direcţiei de privatizare din Departamentul Energiei se gândeşte să apeleze la un management al pagubelor produse procesului de listare a Hidroelectrica de reintrarea în insolvenţă.
Una dintre pagube ar putea fi expirarea contractelor cu colosul american Morgan Stanley şi cu Raiffeisen Capital & Investment (RCI), de intermediere a ofertei publice inţiale (IPO) de vânzare a acţiunilor Hidroelectrica, în urma căreia compania ar urma să ajungă la cota Bursei de Valori Bucureşti (BVB).
Acestea ar putea fi doar suspendate şi reintrate în vigoare odată cu ieşirea din insolvenţă.
Asta dacă nu se găseşte o cale de atac miraculoasă care să anuleze decizia Curţi de apel de retrimitere în insolvenţă a Hidroelectrica, iar compania ar putea fi din nou frumoasă, curată şi bună de vândut în iunie, aşa cum era prevăzut.
Citeşte şi
Listarea Hidroelectrica a mai fost suspendată odată, acum doi ani, odată cu cea dintâi intrare în insolvenţă, decisă atunci de Guvern tocmai pentru a scăpa de „băieţii deştepţi”. Contractul de intermediere de atunci a fost anulat.
„Ştiam ca situaţia nu este senzaţională la Hidroelectrica, dar acum este în aer. Nu se mai poate prevedea nici un termen pentru listare. Piaţa aşteaptă derularea evenimentelor”, a declarat, pentru ECONOMICA.NET, Nicolae Gherguş, unul dintre veteranii care au participat la reînfiinţarea Bursei în 1995, acum director general al casei de brokeraj Confident Invest.
La rândul său, listarea Complexului Energetic Oltenia ar putea fi întârziată de procesul de evaluare a rezervelor de lignit, potrivit directorul general al companiei, Laurenţiu Ciurel.
Rezervele respective erau, „până acum”, considerate secrete. „A fost nevoie de timp pentru desecretizarea acestor rezerve. Am făcut o licitaţie pentru a selecta evaluatorul. Mai departe, este nevoie de circa trei luni pentru aceste evaluări, termen care se termină în iunie”, adică exact atunci când, teoretic, CE Oltenia ar fi trebuit să se vândă la bursă.
Desigur, nimeni nu credea că toate trei candidatele la bursă urmau să se vândă în iunie. Ar fi fost contraproductiv şi nepractic, pentru că s-ar fi eclipsat una pe alta în ochii investitorilor.
Totuşi, şefii de la CE Oltenia au aflat abia de curând că trebuie să desecretizeze rezervele, în vederea evaluării, şi nu acum mai bine de un an când au aflat de planul de listare?
În plus, producătorul de energie pe bază de cărbune va trebui restructurat înainte de privatizare, în opinia lui Gabriel Dumitraşcu. Or, orice proces de restructurare este foarte îndelungat în România.
Şi în cazul Electrica „avem noi riscuri”, potrivit lui Gabriel Dumitraşcu, dar aici încă subzistă aşteptările oficialilor statului de a câştiga peste 400 de milioane de euro din vânzarea pachetului majoritar la această companie.
Dumitraşcu s-a mai referit, la o conferinţă de pe teme energetice, la riscurile „pe care le văd investitorii cu privire la piaţa românească, cum ar fi instabilitatea politică”.
Un alt risc legat de cel politic în cazul Electrica este cel administrativ. Electrica trebuie divizată în două: compania care distribuie electricitate şi care va fi vândută la Bursă, pe de o parte, şi un vehicul comercial care va prelua litigiile cu cei ce i-au cumpărat filialele din Banat, Oltenia, Muntenia Nord, Dobrogea şi Moldova, dar va şi administra pachetele minoritare cu care statul a rămas la acestea.
Evident, nimeni nu poate acuza Justiţia de reintroducerea în insolvenţă a Hridroelectrica, dar obstacolele aparent noi în calea marilor listări de stat programate în acest an ar putea funcţiona uşor ca nişte pretexte, în acepţiunea adversarilor transparenţei bursiere.
Adversarii privatizării transparente de la Bursă s-au opus prezenţei pe piaţa de capital deschisă a celor mai importante companii energetice ale statului.
Primul an de existenţă al Bursei ar fi fost data corectă din puncte de vedere economic, la care marile companii ale statului ar fi trebuit să fi epuse pe piaţă pentru investitorii mari şi mici, potrivit percepţiei generale de pe piaţa de capital. Nu iunie 2014!