Trend nou, compatibil cu românii: Vacanţă cu yachtul în paradisul insular din Marea Ionică

Temperatura aerului şi mai ales cea a apei, sunt perfecte pentru o vacanţă în extrasezon în insulele greceşti din Marea Ionică, mult mai calmă şi mai spectaculoasă în peisaje decât Egeea, familiară românilor.

Guvernul Greciei a invitat presa din România să vadă locuri mai puţin cunoscute de români, pe care îi considera turişti foarte buni. Excursia sponsorizată de guvernul elen a avut două scopuri. Primul a fost să promoveze o zonă pe care el o consideră mai spectaculoasă decât Marea Egee, preferată, în general, de turiştii de-aici, iar al doilea a fost promovarea turismului “extra-sezon”, adică pentru lunile septembrie şi octombrie, care au temperaturi de august la Marea Neagră, temperaturi ridicate ale apei, în jur de 23 de grade, şi în care preţurile sunt la jumătate faţă de iulie-august. ECONOMICA.NET a participat la un itinerar convenit de guvernul Greciei. Redăm mai departe experienţa trăită la faţa locului în exemplul de excursie la care am participat. 

Noul trend în bazinul Mediteranei este organizarea de vacanţe pe yacht. E mai ieftin şi mult mai satisfăcător decât o vacanţă petrecută la un hotel, din care faci eventualele circuite interminabile cu maşina, într-un trafic care nu e întotdeauna prietenos. 

Navigaţia pe mare printre insulele ionice este lejeră. Zona este recunoscută pentru faptul că nu are valuri, deci răul de mare este aproape exclus. Din acest motiv, e foarte bună pentru învăţarea navigaţiei pe mare. La sfârşitul perioadei de vacanţă, este foarte probabil să stăpâneşti un iaht cu vele la nivel de începător. Şi din acest punct de vedere, o astfel de vacanţă este deosebită.

De neratat: Preveza, poarta surprinzătoare către insula Lefkada

Cel mai rapid mod de a ajunge în insulele Ionice este cu avionul. Sunt curse charter de la Bucureşti la Preveza. Face sub două ore. Iar de la Preveza în principalul punct de plecare în aventura ionică, marina din Lefkas din insula Lefkada, drumul cu maşina este de doar jumătate de oră. Aşadar, în aproximativ trei ore de la plecarea din Bucureşti eşti deja pe yachtul pe care îţi vei face vacanţa. 

Preveza e nevăzută de la aeroport spre perla Mării Ionice, Lefkada. Însă localitatea este foarte aproape de aeroport şi, probabil pentru mulţi români, poate fi în sine locul ideal pentru o vacanţă. Este un orăşel liniştit, cu multe taverne, cu plaje pe care cresc eucalipţi gigant, la umbra cărora poţi sta lejer toată ziua la plajă. Nu este o localitate turistică deocamdată. Ceea ce, paradoxal, poate fi un avantaj nesperat pentru turiştii români care vor să găsească un loc de vacanţă mai liniştit. O casă costă în acest mic port paradis neatins încă de febra turismului internaţional aproximtiv 40.000 de euro. Iar camera pe zi de închiriat este undeva la 30 de euro. Specialitatea tavernelor locale,multe ca număr şi puse pe străduţe umbroase şi vechi, sunt fructele de mare şi peştele. Beneficiind de unele dintre cele mai bune ape din bazinul mediteraneean pentru pescuitul sardinei. 

Nimeni nu ştie însă cum va arăta locul în următorii ani, pentru că autorităţile locale au dezvoltat bine faleza care separă marea de oraş, inclusiv cu infrastructură de alimentare a ambarcaţiunilor. Deocamdată, în acest loc ancorează greci din zona continentală, americani şi australieni, în căutarea unui loc de vacanţă fără prea mulţi turişti.

Lefkas, portul către paradisul Ionic

Cele mai multe excursii pe mare pleacă din Lefkas, principalul port al insulei Lefkada. O aşezare tipic mediteraneeană, dezvoltată sub ocupaţia veneţiană, care şi-a lăsat amprenta asupra arhitecturii şi a organizării micului oraş. 

Aglomerat de turişti din toate zonele globului în plin sezon, iulie-iulie, oraşul devine calm după această perioadă şi poate fi savurat pe îndelete. Pe lângă buna dispoziţie pe care o oferă locul prin frumuseţea lui, restaurantele sunt bine aprovizionate cu peşte şi fructe de mare proaspete, fiind poate cel mai bun loc unde poţi încerca reţetele zonei. O tavernă preferată de localnici, care se află chiar în port, este Margarita. Un restaurant de familie, fără ifose, unde toată lumea spune că ar avea cea mai bună mâncare din Marea Ionică. 

De regulă, aici se petrece prima noapte pe barcă, iar turistul se obişnuieşte cu regimul ambarcaţiunii. Cu spaţiul de dormit şi cu utilităţile pe care le va folosi pe toată perioada vacanţei. Tot aici se face şi intructajul de către personalul de la bord.

A doua zi a experienţei ionice începe dis de dimineaţă cu ridicarea ancorei din port şi ieşirea pe mare. Prima destinaţie, insula Meganisi, apropiată de Lefkada. Este primul contact al turistului cu navigaţia şi, peste toate, cu culoarea de cerneală a apei din Marea Ionică, ce se transformă în turcoaz pur odată ce te apropii de un mal. Claritatea apei, datorata salinităţii ridicate, te lasă să vezi ce se află pe fund şi la 30 de metri adâncime. 

În prima zi nu apuci să te obişnuieşti bine cu navigaţia cu motor, că treci la cea cu vele, total diferită şi mult mai spectaculoasă. Mai rapidă şi lipsită de zgomotul motorului. Fiecare sertar din navă este prevăzut cu încuietoare uşoară pentru acest tip de navigaţie, deoarece barca va merge aplecată în partea în care vântul intră în vele pentru propulsia naturală, fără consum de combustibil.

Un loc de neratat în insula Meganisi este peştera Papanikolis, căreia i s-a dat numele un submarin grecesc vânat în Al doilea Război Mondial de aviaţia inamică. Submarinul s-ar fi ascuns în această peşteră scăpând de urmăritori. Locul este cu adevărat spectaculos şi e o destinaţie preferată de ambarcaţiunile aflate în zonă. În sezon poate fi aglomerat, însă în extra-sezon devine un loc excelent pentru o baie din barcă. 

Acostarea după prima zi de navigaţie se face în portul Vathy, principalul din insula Meganisi. Insula pare una preferată de români, autorităţile locale estimând că românii sunt până la 20% dintre toţi turiştii. 

Numărul mare se datorează şi apropierii de staţiunea Nidri, una “clasic Mamaia”, aflată pe insula Lefkada, unde se ajunge cu autobuzul de la aeroport şi unde până şi meniurile restaurantelor sunt în limba română. 

Însă Meganisi cerne un pic turiştii, deoarece se poate ajunge doar pe mare. Portul Vathy îl copiază la o scară mai mică pe cel din Lefkas, fiind considerat sat. Este ceva mai pitoresc şi păstrează specificul veneţian. 

În Vathy e loc bun de înnoptare pe barcă. În apropiere, după un scurt drum cu barca, se află un mic golf străjuit de munţi care în capăt face o plajă numai bună pentru relaxare. Ea se numeşte Dessimi. Este retrasă şi rustică. Şi aceasta este frecventată de familii de români, dar genul care nu stau în staţiuni. Mai degrabă de genul “vamaioţi”, pentru că zona e ferită de turismul de masă. 

Nu numai plaja contează aici. Sunt tot  soiul de activităţi în zonă, mica peninsulă a Lefkadei având o vegetaţie verde abundentă şi drumuri interne spectaculoase, numai bune pentru ciclism. Locul este liniştit, vehiculele motorizate fiind o raritate.

Kefalonia Fiskardo este un port de lux

După rurarul Dessimi, în excursia amintită a urmat un drum mai lung cu yachtul până în altă insulă foarte apreciată de turiştii din toată lumea – Kefalonia, care îşi ia numele chiar de la cunoscutul peşte, prezent şi în Marea Neagră, chefalul. 

Principalul port al insulei este Fiskardo şi este diferit de tot e ai văzut până aici. Deşi aşezarea nu e mare, aspectul, preţurile şi vibraţia străzii seamănă mai degrabă cu coasta Adriaticii. Iar turiştii care merg de regulă aici par mai degrabă obişnuiţi cu Nisa. 

Localitatea păstrează aspectul rustic, însă lucrurile sunt ceva mai ordonate decât par la prima vedere şi mai scumpe, în general. Portul nu este mare, este foarte solicitat de ambarcaţiuni de lux chiar şi în extra-sezon. Sunt şanse puţine să acostezi chiar la mal şi la facilităţile pentru ambarcaţiuni. Dacă nu opreşti la mal, vasul nu se poate alimenta cu apă curentă şi nici nu poate încărca bateriile, iar asta înseamnă că echipajul trebuie să facă economii până ajunge în alt port.

 În apropiere este un alt port numit Vathy, de data asta aflat pe insula Ithaka. Poate mai veneţian decât primele, este mai slab pregătit pentru turişti decât ele. Nu există spaţii de cazare şi nici hoteluri, deci singura posibilitate să te bucuri de liniştea acestei localităţi pitoreşti, fără iz turistic, adică funcţională la modul original al unui oraş de acest gen din regiune, este să acostezi. Şi acesta este un port preferat de românii care şi-au făcut deja un obicei din vacanţele pe yacht, pentru că găsesc pe lângă linişte şi frumuseţe, preţuri de oraş normal, nealterate de inflaţia turistică. Este un loc la fel de frumos şi de deosebit ca oricare din Marea Ionică, dar mai original. Nealterat de valuri de turişti. Administraţia locală se chinuie să facă facilităţi pentru ambarcaţiuni, dar nu reuşeşte să avanseze din cauza unor licitaţii, exact ca în România. Aşadar acostarea la mal în port costă, dar nu primeşti nimic de ea. Românii pe care i-am întâlnit acolo ne-au spus că e mai bine să arunci ancora în mijlocul golfului şi să te deplasezi la mal cu barca gonflabilă, ataşată fiecărui Yacht pentru situaţii de acest gen. Iar atunci şederea în port e gratuită.

Nenumăratele plaje sălbatice, cireaşa de pe tortul excursiei

Barca gonflabilă este folosită şi pentru deplasarea la plajele virgine, acolo unde adâncimea apei e prea mică şi nu permite apropierea de mal a yachtului. Şi sunt nenumărate în drumurile dintre insule. În text vorbim mai ales de locurile de înnoptare, însă plajele sălbatice sunt cireaşa de pe tortul unei astfel de excursii. E greu să le descrii frumuseţea. 

Înapoi pe continent – Mytika

În programul aprobat de guvernul grec a fost inculsă şi o destinaţie care nu ajunge pe hărţile turistice. În apropiere de Lefkas, pe ţărmul continental al Mării Ionice există o localitate neobişnuită, numită Mytika.

Localnicii se uită de pe verandă la insulele pline de turişti, dar acolo a rămas totul virgin. Este un sat din Grecia extremă, ferit de intervenţii şi influenţe, care şi-a conservat stilul de viaţă specific locului. Localnicii se ocupă cu pescuitul, cu creşterea oilor şi a caprelor şi au livezi vechi de măslini. Reţetele din micul sat sunt originale. Şi dacă în insule mesele sunt dominate de peşte şi de fructe de mare, acolo găseşti preparate mai puţin obişnuite pentru o zonă considerată exotică. Treci de la regim hipocaloric direct la miei la proţap şi coaste de capră la frigare. Animalele, indiferent de proprietar, cresc libere prin munţii din jurul satului, lucru cu care localnicii se mândresc şi spun că mai bio de atât nu există.

Dar nu se opreşte totul aici. Satul are port şi plaje foarte lungi. Localitatea este pur rurală şi ai contact direct cu civilizaţia din zonă. Peisajul montan, deşi arid, este spectaculos. În zonă există o cetate de scaun veche de aproximativ 1.000 de ani ale cărei ziduri au rezistat până astăzi graţie climei prietenoase.

Este scump? Nu chiar

Nu trebuie să ai venituri mari pentru a face o vacanţă de genul acesta pe yacht. Yahtingul înseamnă libertate şi aventură pe care le poţi savura împreună cu prietenii sau cu familia. Spre deosebire de alte sporturi nautice, acesta nu are limită de vârstă, nu trebuie să ai condiţie fizică şi nu trebuie nici să ai cunoştinţe de navigaţie.

Ambarcaţiunile pot fi închiriate cu un skipper (căpitan/navigator) cu experienţă care se va ocupa de cele necesare voiajului şi care te însoţeşte pe tot parcursul călătoriei. În orice situaţie, personalul ce deserveşte marina din care se pleacă în călătoria aleasă va răspunde prompt cerinţelor, fie că sunt de natură organizatorică sau tehnică.

Preţul unei astfel de excursii variază de la 2.000 la 4.000 de euro pe sejur per yacht, preţ care se împarte la şase-opt persoane, cât intră pe un yacht mediu. La excursia exemplu promovată de guvernul Greciei a fost folosit un yacht Bavaria 50. Preţul e valabil pentru toate yachturile din această clasă.

Proviziile se pot aduce “de-acasă”, ia suplimentarea lor este uşoară, datorită opririlor dese în porturi. Supermarketurile din porturile enumerate au preţuri de Bucureşti. Cele mai multe acceptă plata cu cardul. Restaurantele sunt ceva mai scumpe, dar  experienţa culinară este adesea una deosebită.

Exemplu de preţ excursie:

Basic Services: 2000 euro/saptamana

Include: – Skipper

• Ghid pentru activitati precum Pescuit, Ciclism, Drumetii

• Echipament de pescuit si momeli

• Un set de lenjerie si prosoape

• Combustibil pentru barca

Servicii aditionale:

• Biciclete: 10 euro /zi – 5 euro in plus pentru urmatoarele zi

• Scuba Diving: 60 euro – 80 euro/persoana

• Kayak/Snorkeling:  80 euro /snack/pranz, 40 euro/snack  

• Paragliding:  la o altitudine de 140 m cost 45 euro si pentru o altitudine de 650 m la un cost de 85 euro.

• Yoga

• Windsurfing 70 euro

• Lectii de Wakeboard si water ski la 45 euro/ persoana

Compania care a câştigat de la guvernul Greciei dreptul să facă excursia a fost Ionian Activities. Care poate fi contactată direct pentru negocierea unui astfel de sejur. Opţional, se poate cumpăra un pachet de la o agenţie din România. În cazul expus mai sus a fost vorba de Aerotravel, cu care navigatorii greci de la Ionian Activities au parteneriat.  Avantajul atunci când apelezi la un tur-operator local este că ai asistenţă permanentă din România.