România are cea mai mare incidenţă a tuberculozei (TB) din Europa. 20% dintre cazurile totale de TB raportate în UE sunt din România, potrivit studiului legislativ privind promovarea şi respectarea drepturilor pacienţilor cu tuberculoză.
Tuberculoza constituie o problemă majoră de sănătate publică, având în vedere povara mare a bolii, inclusiv prin formele severe (TB MDR/XDR).
Autorităţile şi-au asumat în Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 ca obiectiv prioritar eradicarea bolii in România în orizontul anului 2050, şi ca ţinte intermediare importante de parcurs – reducerea prevalenţei şi mortalităţii TB cu 50% până în 2017, şi menţinerea unor rate adecvate de depistare (70%) şi de succes terapeutic (85%) pentru cazurile incidente de TB pulmonară pozitivă microscopic, conform direcţiilor trasate de Strategia Stop TB a OMS.
Una dintre problemele stringente cu care ne confruntăm e că sistemul sanitar nu are suficient personal tânăr, format în domeniul tratării tuberculozei, ca să înlocuiască medicii de specialitate care se pensionează. Multe dintre persoanele calificate care gestionează acum aceste cazuri sunt vârstnice şi nu sunt înlocuite, şi nu avem epidemiologi special instruiţi, capabili să realizeze sau să conducă activităţi importante de cercetare asupra tendinţelor bolii sau să conducă investigaţii în focar. Mai mult, din cauza numărului mic de laboratoare, volumul mare de muncă este o piedică în asigurarea calităţii diagnosticului de tuberculoză.
Preţul medicamentelor pentru tuberculoza sensibilă se ridică la 100 dolari pe caz, iar durata întregului tratament este de şase luni, adăugându-se alte opt luni, uneori chiar mai multe, pentru cazurile de retratament. Tratamentul incorect sau incomplet al tuberculozei sensibile poate duce la apariţia tuberculozei multidrog-rezistente (TB MDR) care în lipsa unui tratament adecvat duce la decesul pacientului.
Costurile medicaţiei pentru un pacient cu TB MDR sunt cuprinse între 1.800 de euro şi 13.600 euro.
Tuberculoza este boala infecto-contagioasă cu evoluţie cronică, provocată de bacilul Koch (bacilul tuberculozei), care poate afecta toate organele corpului, dar în cele mai multe cazuri atacă plamânii (tuberculoza pulmonară). Această formă a bolii este cea mai periculoasă, pentru că în timpul tusei, strănutului, vorbirii, bolnavii de tuberculoză pulmonară elimină în aer bacilii de tuberculoză.
Transmiterea bacilului Koch de la o persoană la alta se face prin particule microscopice (1 – 5 µm în diametru), cunoscute sub numele de „nuclei de picătură”. Nucleii de picatură se pot produce atunci când bolnavii de tuberculoză pulmonară tuşesc, strănută sau vorbesc. Dimensiunile lor sunt atât de mici, încât curentul de aer prezent în mod normal în spaţiul oricărei încăperi îi menţine suspendaţi în aer timp îndelungat. Nucleii de picătură sunt suficient de mici pentru ca cei doi – trei bacili pe care îi conţin să ajungă în alveolele pulmonare, unde se pot multiplica. Pacienţii cu tuberculoză pulmonară pot genera şi particule mai mari, dar acestea nu au importanţă în transmiterea bolii, pentru că nu rămân suspendate mult timp, şi chiar dacă sunt inhalate de alte persoane, nu ajung în plămâni, potrivit Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament Dr. „Victor Babeş”.
În cazul persoanelor sănătoase, reacţia de apărare imunitară poate împiedica multiplicarea bacililor şi apariţia bolii.
Trasmiterea tuberculozei pulmonare (TBC) este influenţată de: numărul de bacilli ajunşi în aer, concentratia acestora în aer, care depinde de volumul încăperii şi de ventilaţia ei; durata expunerii unei persoane sănătoase care respiră aerul contaminat; starea imunitară a persoanei expuse.
Bolnavii cu infectie HIV, alcoolism, boli renale, diabet zaharat, neoplasme, şi cei care consumă droguri au o capacitate de apărare mai mică, prin urmare au risc mult mai mare de îmbolnăvire de tuberculoză.
Răspândirea tuberculozei pumonare (TBC) este corelată şi cu statusul economic şi social al populaţiei. Cu cât situaţia economică şi socială e mai precară, bolnavii de tuberculoză sunt diagnosticaţi şi trataţi târziu, incorect sau deloc, interval de timp în care contaminează un număr mare de persoane. Mulţi dintre cei expuşi contaminării au şi ei boli care scad capacitatea de apărare imunitară, şi pe cale de consecinţă prezintă risc crescut de îmbolnăvire de tuberculoză.
Simptomele clasice ale tuberculozei pulmonare active sunt tusea pe o perioadă mai mare de două-trei săptămâni, uneori cu flegmă şi striuri de sînge, febra, frisoanele, transpiraţia nocturnă abundentă, pierderea în greutate, durerile pectorale.
În cazul manifestării unuia sau mai multor simptome dintre cele antemenţionate, e obligatoriu să mergeţi urgent la medic.
Condiţiile de igienă, aerisirea corectă a spaţiilor de locuit sau a celor în care mai multe persoane îşi desfăşoară activitatea, buna funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie contribuie la scăderea trasmiterii bolii, prin reducerea numărului nucleilor de picătură.